,,Viaţa unui popor, succesul lui în lunga luptă tăcută a naţiilor nu le determină nici întinderea pământului, nici numărul populaţiei, nici bogăţia.

Acestea se câştigă, dar ele nu stau la originea puterii. Izvorul acestei puteri este viaţa morală a unei comunităţi, seriozitatea cu care priveşte traiul, măsura cu care îşi alege ţintele şi rigoarea cu care le urmăreşte, respectul adânc, cultul pentru realitatea lucrurilor’’.

 

 Nicolae  IORGA 

     (1871-1940)

 

 

 

 

  

             

           

 

 

             

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                

 

 

 

 

 

 

 Vedere nord-estică a satului Pietriceaua dinspre islazul Cota. În imagine Plaiul, biserica, şcoala, Gâlmele Pietricelei, Dumbrăviaua 

 

            Bine aţi venit!

 

            Acest site datează din anul 2002. L-am făcut pentru satul meu, pentru care mi se pare că am făcut puţine. Nu a fost realizat cu fonduri ,,speciale'', cu poruncă de ,,sus'', şi nicidecum pentru ,,a face reclamă'' satului. Pietriceaua nu are nevoie de propagandă, ci de o concepţie de dezvoltare pe termen lung şi de fapte dezinteresate din partea fiecăruia dintre noi. 

            Pentru mine Pietriceaua este un sat absolut special. Pe ici, pe colo, l-aş dori  oarecum mai ,,aranjat'', dar niciodată nu l-aş ,,moderniza'' silit şi nu l-aş da pe altul, pentru că aş fi aidoma aceluia care-şi alege o mamă dintre femeile mai chipeşe, cum spunea istoricul Nicolae Iorga. Iar noi, aşa cum avem o o singură Mamă, o unică Ţară, e musai să avem şi un singur Sat! Satul nu se dezvăluie uşor şi, mai ales, nu se dezvăluie orişicui. Să nu vă aşteptaţi la aspecte spectaculoase în satul meu. Ca şi performanţa, tradiţia nu strigă. Ea e cuminte. Dar ea e temelia. Trăieşte.

            Satul nu e oraş. E totuşi sat. Să-l lăsăm aşa. Să nu-l ,,modernizăm''. Să ţinem de ceea ce ne-au lăsat moşii! Să-l ajutăm, dar să nu-i schimbăm rostul, căci aici s-a plămădit poporul nostru. În ţărâna lui odihnesc eroii. Şi strămoşii fiecărei familii. Satul meu e un sat greu de istorie (atestat documentar printr-un hrisov din 29 mai 1561) şi eu, în cele trei cărţi, n-am descoperit decât o parte din trecutul lui. Şi cum cărţile ajung mai greu la oameni, am gândit să afli şi Domnia Ta câte ceva. Pietriceaua e un sat bătrân, ortodox, tradiţional şi e veşnic. Uneori e anevoie de înţeles de cei ce trăiesc în ,,modernitate''. Ei au pretenţia năroadă ca în sat să aibă tot confortul, dar să respire acelaşi aer curat şi să nu se schimbe arhaismul de cătun. 

          În satul meu mai rezistă obiceiuri de la moşi. Mai trăiesc încă ţărani. Când nu vor mai fi, vom şti negreşit că satul a murit şi că nu e a bine pentru Ţara Românească. Incluşi din 2007 în Uniunea Europeană, să nu uităm că suntem în primul rând români! Să ne păstrăm matricea identitară şi să luptăm pentru a nu ne pierde. Pentru că noi suntem cu totul speciali!

            Alături de sat, cu plaiuri de munte, cu biserica lui, cu vechi amintiri, moşnegi, bordeie, cu învăţătura de carte, cutume şi datini, am adăugat câte ceva din scotocirile mele prin arhive, biblioteci şi printre oameni, cu privire la istoria poliţiei, la Nicolae Iorga, judeţul Prahova, istoria câtorva lăcaşuri monahale...

             Pentru sugestii şi materiale, vă stau la dispoziţie.

             Al Domniei Voastre, Florin N. Şinca din Pietriceaua.

 

              

            Satul meu, Pietriceaua

 

            Dacă o să deschideţi un atlas cu harta Europei, fără să vreţi privirea vă va fi atrasă de felul în care este aşezată România, cu coordonatele ei geografice majore: Munţii Carpaţi si Dunărea. ,,Pământul românesc are o configuraţie pe cât de simetrică, pe atât de variată, strânsă într-un tot, cu o neîntrecută armonie’’ – scria academicianul Ion Simionescu, o personalitate care a cunoscut şi satele Pietriceaua şi Brebu şi care caracteriza pârâul Lupa, apa-simbol a pietricenilor, ca fiind ,,o vâltoare de apă rostogolindu-se din bolovan în bolovan’’.

              Există în lumea largă munţi şi dealuri, plaiuri şi vâlcele, văi şi pâraie, dar armonizarea tuturor acestora în spaţiul nostru este o particularitate care şi-a pus pecetea pe personalitatea naţională, ca şi cea individuală a oamenilor acestor locuri. ,,Influenţa factorului geografic asupra evoluţiei comunităţilor umane a fost evaluată diferit de specialişti, dar toţi sunt de acord ca ea nu poate fi ignorată’’ – considera la rândul său academicianul Florin Constantiniu, o mare personalitate, care a ajuns şi la Pietriceaua.