Pietriceaua istoria

În cele ce urmează am să expun câteva aspecte din istoria atât de ,,stufoasă'' a Agiei şi Poliţiei noastre, inclusiv în limbile franceză şi engleză, cum ar fi: istoria construirii sediului Prefecturii Poliţiei Capitalei, poliţia şi dispariţia manuscriselor lui Ioan Slavici, supravegherea literatului şi omului politic Titu Maiorescu, supravegherea lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, participarea poliţiei nostre la primul congres internaţional de poliţie, Vasile Lascăr, marele nostru ministru, cel care s-a dovedit la înălţimea misiunii sale istorice, lansarea celor trei volume de istorie a poliţiei ş.a.

DIN TRECUTUL AGIEI ŞI POLIŢIEI ROMÂNE

La începuturile organizării statale, fruntaşii satului, ,,oamenii buni şi bătrâni’’ şi căpeteniile oştirii sunt cei care au în sarcină aducerea la legalitate a nelegiuiţilor, siguranţa locuitorilor, liniştea în provincie, paza bunurilor, prinderea celor ce săvârşeau fărădelegi. Geto-dacii, popor civilizat al Antichităţii, nu aveau cum să nu trăiască după reguli de conduită.

Mai târziu, hatmanul în Moldova şi spătarul în Muntenia sunt responsabilii cu atribuţii tipice de poliţie. Aga – demnitate atestată documentar în 1567 (Muntenia) şi în 1592 (Moldova) – are competenţă în mahalalele din centrul capitalei, iar spătarul are periferia şi restul teritoriului. Sunt ,,poliţiştii’’ începutului. Denumirea ,,aga’’ are obârşie turcească. Fiind demnitar, aga făcea parte din cortegiul domnitorului. În secolele XVIII-XIX era guvernator militar şi căpetenie a slujbaşilor cu atribuţii poliţieneşti în Bucureşti. Agă avea în primul rând accepţiunea de comandant general al pedestrimii şi dorobanţilor în Ţara Românească (sec.XVII).

Agii s-au numărat printre cei mai viteji demnitari. Aga Farcaş comanda la 1593, sub domnia lui Mihai Viteazul, pedestrimea Valahiei. Cu toate acestea, înregistrăm şi momente de dezonoare; agă în 1592, Ştefan Răzvan îşi trădează domnul (Aron), îl arestează (în noaptea de 25/26 aprilie 1595), îl expulzează în Transilvania şi-i ocupă tronul.

Vătaful de vânători, juzii, ispravnicii de judeţ, vânătorii de urme, seimenii, dorobanţii, pârcălabii, priveghetorii ocoalelor, căpitanii de margine, străjerii, călăraşii, slujbaşii menzilurilor, zapciii, cazacii, poteraşii, răspântiaşii, vătăşeii şi epistaţii Agiei, ispravnicii de judeţ reprezintă tot atâtea categorii de persoane care, până în secolul al XIX-lea au în sarcină asigurarea bunei orânduieli în Moldova şi Ţara Românească.

,,Prin mahalalele mai mărginaşe şi chiar în centru, în afară de lătratul câinilor, nu se auzea în întunericul adânc, decât strigătele: Stai! Cine-i acolo? Te văd, te văd! ale străjerilor şi răspântiaşilor’’, ne spune istoricul G.Potra în ,,Din Bucureştii de altădată’’. Cei care îndemnau la răzmeriţă, nu făceau cuvenita curăţenie lângă prăvălii, vindeau cu lipsă la cântar, cleveteau contra domnitorului, aveau să cunoască din plin pedeapsa loviturilor la falangă ale marelui agă, mai ales că, din 1775, se înfiinţează Tribunalul Agiei. De atunci a rămas vorba ,,Aga te bate, aga te judecă’’, însemnând arbitrarul reprimării, dar şi existenţa tribunalului şi a închisorii Agiei. Printre cauzele aduse în faţa Tribunalului Agiei în 1832 menţionăm: împreunarea în silă (viol), muşcătura de câine, tentativă de răpire, stricarea unor haine etc.

La 1776, armaşii aveau şi însărcinarea de a prinde tâlharii, care erau aduşi legaţi la temniţă, cu toate lucrurile găsite asupra lor. Începând cu Regulamentul Organic (1831 în Moldova şi 1832 în Ţara Românească), Bucureştiul este împărţit în 5 vopsele sau sectoare – roşu (centrul), verde (II), albastru (III), negru (IV), galben (V) – în cadrul fiecărei asemenea diviziuni existând o Komisie, condusă de un komisar. La rândul ei, fiecare comisie se împărţea în câte trei despărţituri, conduse de un subcomisar, iar fiecare despărţitură includea mai multe mahalale (în total 82), în frunte cu epistaţi, ajutori de epistaţi şi câte trei vătăşei.

Înmânat în 1822 agăi Mihăiţă Filipescu, de către domnitorul Grigore al IV-lea Ghica, steagul Agiei era confecţionat din mătase de culoarea crem şi avea dimensiunile 2,1 m x 2,4 m, prăjina având 3,6 m. Pe o faţă se afla un chenar de aur cu o ghirlandă de asemenea din aur. În interiorul acesteia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea pe un munte verde. Ghirlanda este timbrată cu o coroană regală, iar în spatele ei se încrucişează: tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puşti, topoare, tobe. Sub acvilă se afla următoarea inscripţie scrisă cu caractere chirilice: ,,Făcutu-s-au acest steag al Agiei la petrecerea domnilor dintre pământeni ai Ţării Româneşti de Măria Sa Grigorie Ghika voevod, cu anii 1822, prin epistasia dumnealui vel Aga Mihăiţă Filipescu’’. Sub inscripţie se afla o balanţă, iar în colţurile se sus ale steagului se aflau luna şi soarele. Pe cealaltă faţă a drapelului sunt reproduse aceleaşi obiecte, cu excepţia interiorului ghirlandei, care înfăţişează scena Bunei Vestiri.

Pentru exemplificare, în anul 1830, Agia Bucureştiului cuprindea pe: vel aga, vornicul Manolache Florescu; pomoşnic – serdar Ghiţă Velescu; ajutor pomoşnic – Ghiţă Titeanu; secretar – Vasile Răzoescu; registrator – Iorgu Notara; comandantul dorobanţilor Agiei (40 călări şi pe jos) – pitar Costache Chihaia; comandant peste 50 de oameni (cangii, toporaşi, sacagii, adică pompieri) – Dumitru Bulucbaşa; căpetenie peste 12 tulumbagii – Dumitrache Căpitanu.

Cel dintâi agă care are jurisdicţie teritorială asupra întregului Bucureşti (centru şi periferie) este Iancu Filipescu, numit de generalul rus P.D.Kiselev, în 1831.

Din 1840, Sfatul Administrativ reduce numărul vătăşeilor de mahalale şi răspântiaşilor de la 450 la 320, însă aceştia devin mai atent selecţionaţi şi mai bine salarizaţi. Pentru restabilirea ordinii, pe lângă fiecare din cele 5 comisii existau 6 dorobanţi. Om cu ştiinţă de carte, aga participa şi la alcătuirea de publicaţii, cum avem ,,Manualul administrativ’’ din 1856, în care unul dintre cei trei autori este aga Dimitrie Hasnaş.

Denumirea ,,poliţie’’ este un termen grecesc, ajuns la noi prin mijlocire rusească. Domnitorii Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei reorganizează serviciile poliţieneşti, în 1847 şi 1852, numărul dorobanţilor din escadronul folosit la menţinerea ori restabilirea ordinii publice, ajungând la 100. Sub domnia primului, denumirea de agă se transformă în cea de şef al Poliţiei Bucureştiului, se introduce condica de poliţie pentru arestaţi, numărul vătăşeilor de mahala ajungând la 340, iar pompierii devin corp separat. În timpul revoluţiei de la 1848, C.A. Rosetti şi I.C. Brătianu, ulterior ajunşi oameni de primă mână în stat, vor fi şefi ai Poliţiei Capitalei, ceea ce atestă importanţa funcţiei poliţieneşti. Nu mult după aceasta, din 1859, titulatura se schimbă după model francez în prefect al Poliţiei Capitalei, denumire ce se păstrează până în 1940. Cât priveşte Iaşiul anului 1850, ,,obişnuita poliţie’’, care era socotită cea care se ocupa de ordinea şi siguranţa comunală şi ,,înalta poliţie’’, cei cu sarcini în ceea ce priveşte siguranţa domnitorului, a guvernului şi a statului, în general. ,,Poliţia priveghează tot ceea ce priveşte păzirea regulilor poliţieneşti statornicite prin acest aşezământ şi anume: apărarea drepturilor publice şi private despre orice loviri…’’, se menţiona în Condica de poliţie a oraşului Iaşi, din 1850.

O altă diferenţă de abordare o întâlnim în ceea ce priveşte rolul preventiv şi cel represiv al Poliţiei. Potrivit unei circulare către prefecţii de judeţe a Ministerului de Interne din 1864, poliţia administrativă avea rol preventiv, apropiat cetăţenilor, în timp ce poliţia judiciară sau judecătorească ,,descoperă delictele pe care poliţia administrativă n-a putut opri de a se comite, adună dovezile şi predă pe făptuitori tribunalelor’’. Din 1856 avem guarzii de noapte, numărul acestora fiind de 480, aflaţi sub comanda unui căpitan, ajutat de 5 locotenenţi şi 20 de ,,unterofiţeri’’. Împotriva ,,cugetătorilor de rele’’, fiecare vopsea din Bucureşti avea la dispoziţie o roată de guarzi.

Iată structura Poliţiei Capitalei în perioada 1848-1856

vel aga Alexandru Plagiano, şeful Poliţiei Capitalei;

clucer Kostake Păucescu, secretarul Poliţiei;

pitar Nicolae Başkovici, pomojnic (ajutor);

Ştefan Nănescu, registrator;

Praporcic Dimitrie Muntenescu, şeful dorobanţilor;

Un tălmaci şi un conţopist;

Pitar I.Concescu, komisar al Vopselei de Roşu;

Pitar D.Şeinescu, komisar al Vopselei de Albastru;

Serdar Pană Ţăndărică, komisar al Vopselei de Verde;

Serdar D.Geanoglu, komisar al Vopselei de Galben;

Paharnic Kostake Kihăescu, komisar al Vopselei de Negru;

Tribunalul Poliţienesc – Paharnic Anastasie Mărculescu.

Fiecare Vopsea avea câte trei Despărţiri, conduse de un subcomisar.

Pentru a observa câte schimbări a suferit instituţia poliţienească din România, amintim doar că, din 1882, comisarii de vopsele (sectoare ale Bucureştiului) primesc numele de comisari-inspectori. Capitala avea atunci nu mai puţin de 55 de circumscripţii de poliţie. Ulterior, comisarii-inspectori se numesc chestori, apoi şefi de sectoare de Miliţie, iar azi de Poliţie (6 sectoare – 26 secţii).

Prima uniformă de poliţie a fost reglementată de către domnitorul Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu, la 31 decembrie 1844. Se numea ,,uniforma mare’’ şi se purta la ceremonii şi zile solemne. Şeful Poliţiei, ajutorul său, tistul dorobanţilor, comisarii de vopsea (sector), poliţaii oraşelor Craiova şi Brăila, cu toţii purtau uniformă. Ei erau obligaţi a o purta ,,până la aprinsul lumânărilor’’. ,,Uniforma va fi din postav albastru, scurtă ca fracul, cu gulerul drept, tăiat dinainte şi cu şnur împrejur’’. Pentru comisari, gulerul era de culoarea vopselei în care comandau. Pantalonii erau croiţi tot din postav albastru. Brâul în culorile tricolorului (roşu, galben, albastru), se termina cu ciucuri. Comisarul era încins cu o sabie şi purta pe cap o pălărie în trei colţuri.

Tot în ceea ce priveşte uniforma poliţiştilor, după cea menţionată, avem o alta din 1880, apoi în 1906, din 1928 - când dispar galoanele şi sabia, ceea ce a făcut să se scrie ,,mergem prin noua uniformă spre tipul occidental’’ – apoi din vremea regelui Carol al II-lea (1931 şi 1937) şi bineînţeles cea specifică miliţiei, care a suferit mai multe modificări. După revoluţie, uniforma poliţiştilor s-a schimbat în 1990-1991, iar ultima variantă datează din 2005.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este cel care, în 1864, înfiinţează Poliţia Comunală de pe lângă primării, în fruntea acesteia fiind însuşi primarul. Tot acum se pun bazele Serviciului Circulaţie al Capitalei (pentru care se desemnează 5 comisari) şi apare pentru prima dată titulatura Poliţia Municipală. Foştii gardişti devin sergenţi de stradă, constituiţi într-un corp şi sunt însărcinaţi cu urmărirea respectării orarului localurilor publice, supravegherea circulaţiei vehiculelor, combaterea cerşetoriei, îndrumarea cetăţenilor, supravegherea indivizilor suspecţi ş.a. Un şef al Corpului Sergenţilor de Oraş avea 1000 lei salariu, cei 5 ofiţeri aveau câte 550 lei, 20 de subofiţeri cu 170 lei, un copist cu 200, iar cei 750 sergenţi aveau 140 lei.

Pentru exercitarea atribuţiilor poliţieneşti, în Bucureşti exista la 1894 un divizion de jandarmi călări şi o companie de jandarmi pedeştri. În comunale rurale, serviciul de poliţie era executat de jandarmi, organizaţi în regimente, batalioane, companii, plutoane, secţii şi posturi. Un post de jandarmi din comună era condus de un jandarm-plutonier care avea titulatura de şef de post. Jandarmeria era parte a Armatei, depindea de ministrul de Interne în ceea ce priveşte menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi se afla sub ordinele ministrului Justiţiei, pentru atribuţiile de poliţie judiciară.

Corpul sergenţilor de oraş, compus din 1200 de bărbaţi executa paza de zi şi de noapte. Cele 5 inspectorate poliţieneşti, corespunzătoare fiecărui sector, erau conduse fiecare de un comisar-inspector şi împărţite în 50 de comisariate sau circumscripţiuni, având fiecare un comisar, un subcomisar clasa I şi unul clasa a II-a.

Sub conducerea lui Radu Rosetti, în mai 1863, Poliţia Capitalei descoperea autorii unui pamflet tipărit, având caracter injurios la adresa domnitorului. Din păcate, Poliţia nu va mai dovedi aceeaşi competenţă la lovitura de stat din 11 februarie 1866. După acest eveniment, în timpul Locotenenţei Domneşti, la 17 martie 1866, se înfiinţează ,,Garda Orăşenească’’, aflată în structura Ministerului de Interne. Însărcinată cu ,,paza ordinei şi a liniştii publice’’, ea era formată din toţi bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani, care n-au ieşit în urma tragerii la sorţi pentru armata permanentă sau pentru dorobanţi. Sub domnia lui Carol I, în 1868, garda număra 5 legiuni, cu 4997 guarzi, 526 caporali, 587 sergenţi, 272 ofiţeri, 77 muzicanţi, 44 toboşari şi 44 gornişti. Garda Orăşenească a existat până în 1881 şi a fost subiectul ironiilor unui fin cronicar al societăţii româneşti de la sfârşitul veacului al XIX-lea, dramaturgul I.L. Caragiale.

Deşi în covârşitoare majoritate au rămas în ţară pentru îndeplinirea misiunilor, au existat şi poliţişti mobilizaţi în războiul de independenţă. Un singur exemplu: Gheorghe Ţintilă, poliţist la Poliţia Iaşi, este ucis la 4 septembrie 1877, la asaltul redutei Griviţa II.

Caracteristica perioadei de până la sfârşitul sec. al XIX-lea este instabilitatea sediilor, a funcţionarilor poliţieneşti, implicarea politică a Poliţiei, una din atribuţiile nescrise ale Poliţiei fiind aceea de a garanta partidului aflat la guvernare reuşita în alegeri.

Prima lege organică a Poliţiei şi un punct de hotar pentru această instituţie este Legea pentru organizarea Poliţiei generale a statului (Legea Vasile Lascăr) din 1903. ,,Voi spune numai că am scris în capul programului: Domnia legilor!’’, spunea Lascăr într-un discurs din parlament, încă din 1898. Dacă până acum, rotativa la guvernare a partidelor (Conservator şi Liberal) aducea pe cale de consecinţă imediata schimbarea a prefectului Poliţiei, de acum acest abuz este interzis şi el nu se mai înregistrează decât în mod excepţional. Asistăm de acum la ,,moralizarea deprinderilor poliţieneşti’’, cum avea să scrie în 1938 fostul director al Poliţiei, dr.Eugen Bianu. Din nefericire, modificările din 1905, 1908, 1913 şi 1916 conduc la un declin al organizării Poliţiei.

După mişcările ţărăneşti din 1907, la 25 martie 1908, în cadrul Ministerului de Interne, s-a creat Direcţia Poliţiei, denumire schimbată apoi în Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale, Inspectoratul General al Miliţiei şi Inspectoratului General al Poliţiei Române de azi.

Avem apoi în istoria Poliţiei României două situaţii de cumpănă – şi ne referim aici la răscoala ţărănească din 1907 şi la perioada ocupaţiei din primul război mondial, când o parte a Poliţiei este evacuată la Iaşi şi aproape toate documentele poliţieneşti sunt supervizate de ocupanţii germani.

Creată la 25 martie/7 aprilie 1908, Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (D.P.S.G.) era condusă un an mai târziu de un director (I.Panaitescu), ajutat de inspectorul general R.Voinescu. Pe linie ierarhică, urmau apoi doi subdirectori şi doi subinspectori, şefi de birou (clasa I, II), subşefi de birou (cl.I, II), comisari (clasa I, II, III), comisari-ajutori (cl.I, II, III). În 1916, D.P.S.G. era condusă de directorul general, I.Panaitescu şi de R.Voinescu, inspector general clasa I, ajutaţi de subdirectorii clasa I C.Smântănescu şi N.Stan Emanoil. La nivelul Prefecturii Poliţiei Capitalei, existau Divizia Personalului şi Controlului, Divizia Administrativă şi Divizia Judiciară şi de Urmăriri. Se adăugau 6 inspectorate de poliţie în Bucureşti, Inspectoratul Poliţiei Comunale şi circumscripţiile speciale: Palatul Justiţiei, Hala Centrală, Hala Griviţa, Gara de Nord, Gara Filaret, Banca Naţională şi Camera de Comerţ. Comandamentul Corpului Sergenţilor de Oraş avea 6 companii.

După Unirea din 1918, în fruntea Poliţiei se afla prefectul de judeţ, excepţie făcând Bucureştiul, Iaşiul, Craiova, Galaţi şi în oraşele mai mari, care aveau prefecţi de poliţie. Pentru poliţia de pe teritoriul rural s-a pus în aplicare în 1918 o nouă lege pentru organizarea jandarmeriei rurale. Personalul consta în: directori, comisari, subcomisari, sergenţi de oraş şi agenţi de siguranţă.

În plăşi se aflau administratorii de plasă, iar în comunele rurale primarii, serviciul poliţienesc fiind îndeplinit de jandarmii rurali, iar în mod auxiliar de străjerii de sate, guarzii de câmp, pădurarii, şefii de gări, cantonierii şi pichetarii de la căile ferate, de la şosele, cantonierii telegrafo-poştali, factorii rurali, guarzii vamali şi şefii de garnizoană.

Existau 71 poliţii ale oraşelor de reşedinţă, 94 poliţii orăşeneşti, 105 poliţii de gări, frontieră şi porturi, 85 de servicii şi brigăzi. Deşi existau doar 17 municipii, aveam 22 prefecţi de poliţie, 99 directori, 38 de inspectori, 71 şefi de serviciu de siguranţă, la care se adăugau 175 de comandanţi ai sergenţilor de oraş. Poliţia număra 15.942 poliţişti (3607 ofiţeri şi agenţi, 1503 personal tehnic şi de birou, 10.942 sergenţi de oraş). Din 1184 ofiţeri de poliţie judiciară, doar 40 erau licenţiaţi în drept. Numărul sergenţilor de oraş ajunge la 1200, cu un comandant, 2 ajutoare, 5 comandanţi de companie, 10 ofiţeri şi 25 de sergenţi-majori. Numărul sergenţilor cunoaşte o firească creştere, ajungând la 1571 (în 1913) şi 2104 (în 1920), pentru a scădea la doar 375 în anul 1921, iar un an mai târziu, la cele 36 circumscripţii de poliţie, paza de noapte se executa decât de 169 sergenţi, toate acestea datorită diminuării fondurilor bugetare.

În primul război mondial, Poliţia şi-a adus şi ea cuvenita contribuţie şi aici vorbim de una de primă importanţă! Pe de o parte, prin îndeplinirea sarcinilor obişnuite conferite de lege, iar pe de alta, prin ofiţerii şi agenţii ataşaţi pe lângă unităţile combatante, unde s-au înfiinţat servicii de informaţii şi contraspionaj. Unirea din 1 decembrie 1918 a pus Poliţia în faţa unor noi provocări, generate de structurarea noilor unităţi poliţieneşti din Transilvania, teritoriu românesc aflat până acum sub administraţie austro-ungară.

După unificarea administrativă (1923), în 1929 se adoptă o nouă lege a poliţiei (Legea Vaida Voevod). Interesant este că, la elaborarea proiectului legii, alături de un nucleu de intelectuali (E.Bianu, N.St.Emanuel, E.Cristescu), au contribuit prin chestionare şi cei 71 de inspectori de poliţie, corespunzători fiecărui judeţ. Iată aşadar cum, iniţiatorul legii dorea să asigure o cât mai largă arie de opinii, foarte importantă dacă ţinem seama că se referea la o instituţie fundamentală a României Mari. Legea s-a caracterizat prin unificarea reglementărilor, specializarea, intelectualizarea, depolitizarea şi stabilitatea poliţiştilor. Ca prim reprezentant al guvernului în teritoriu, prefectul judeţului dădea poliţiei ordine scrise.

Direcţia Generală a Poliţiei era condusă de un director general şi de un subdirector şi era organizată cu trei direcţiuni (Poliţia Administrativă, Poliţia Judiciară şi Poliţia de Siguranţă), Corpul Detectivilor, Biroul Jandarmeriei (pentru ţinerea legăturii între poliţia urbană şi cea rurală, asigurată de jandarmi) şi Inspectoratul Gardienilor Publici. Cât priveşte teritoriul, exista Prefectura Poliţiei Bucureşti, 7 inspectorate regionale de poliţie (Ploieşti, Iaşi, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Timişoara şi Craiova), chesturi de poliţie în municipii şi sectoarele capitalei, poliţii în oraşele reşedinţă de judeţ, comisariate sau detaşamente în celelalte oraşe, în porturi, gări, puncte de trecere a frontierei şi unele comune rurale.

La instalarea în funcţia de ministru al Ordinii Publice a generalului Gabriel Marinescu (după asasinarea premierului Armand Călinescu, 21 septembrie 1939), la o populaţie urbană de 4.014.966 locuitori, Poliţia Română număra 14.951 de poliţişti, din care 4.110 funcţionari de diferite grade şi 10.841 gardieni publici. Sistemul era subdimensionat, iar ,,supraîncărcarea nu-şi are pereche în lumea întreagă’’, apreciau redactorii revistei ,,Poliţia Română’’ (noiembrie-decembrie 1939).

În timpul celui de-al doilea război mondial, la 25 octombrie 1944, Compania 132 Poliţie participă la luptele pentru eliberarea Careiului. După schimbarea regimului politic, în prag de trecere la schimbarea denumirii în miliţie, de schimbare a structurii, priorităţilor şi ,,ideologiei’’, Direcţia Generală a Poliţiei avea la 4 februarie 1947 următoarea organizare:

Director general - inspector general de poliţie D.Mântulescu – un subdirector general, detaşat la Poliţia Regională, iar la D.G.P. erau doi inspectori generali de poliţie, cu delegaţie de subdirector general.

I) SERVICII CENTRALE

Organe speciale: Cabinetul; Şcolile de Poliţie; Corpul de Control şi Inspecţie; Brigada Specială; Corpul Detectivilor (Divizia I şi Divizia II); Inspectoratul Gardienilor Publici;

Direcţiuni şi Servicii

Direcţiunea I – Poliţia Administrativă: Serviciul Poliţiei Administrative (Biroul Poliţiei Administrative, Biroul Cazier Auto, Biroul Cazier Permise Arme, Registratura şi Arhiva); Serviciul Poliţiei de Frontieră şi al Paşapoartelor (Biroul Paşapoarte, Biroul Poliţiei de Frontieră, Registratura şi Arhiva); Serviciul de Control al Străinilor (Biroul Recensământ, Biroul Străini, Biroul Apatrizi, Registratura şi Arhiva);

Direcţiunea II – Poliţia Judiciară: Serviciul Poliţiei Judiciare (Biroul Poliţiei Judiciare şi Urmăriri, Brigada Mobilă, Registratura şi Arhiva, Biroul Urmăririlor Internaţionale); Serviciul Poliţiei Tehnice (Biroul Cazier şi Statistici, Laboratorul Poliţiei Tehnice); Brigada Mobilă;

Direcţiunea III – Poliţia de Siguranţă: Serviciul I Secretariat (Biroul Corespondenţă, Biroul Cifru, Biroul Cercetări, Biroul Caziere Fişe Identificare registratura şi Arhiva); Serviciul II Informaţii (Birourile 1-6); Serviciul (Oficiul) de Radiotransmisiune (Secretariat, Staţiunea 1-2, Atelierul);

Direcţiunea IV – Personalul şi Contabilitatea: Serviciul Personalului (Secţia Personalului – Biroul Evidenţă Personal, Biroul MONT, Registratura şi Arhiva; Secţia Cazier – Biroul State Serviciu, Biroul Carnete, Biroul Pensionari; Secţia Control şi Măsuri Disciplinare – Biroul Anchete Disciplinare, Biroul Control şi Inspecţie, Biroul Comisia Disciplinară); Serviciul Contabilităţii (Secţia Salarii Generale – Biroul Ordonanţe şi Salarii, Biroul Diverse Personal; Secţia Salarii Exterioare – Biroul Ordonanţe şi Salarii, Biroul Sechestrelor; Secţia Cheltuieli de Materiale – Biroul Casieriei, Biroul Materiale, Biroul Chiriilor, Biroul Patrimoniu, Biroul Depozit de Legalizare, Biroul Arhivei); Cabinetul Medical; Intendenţa; Autogarajele (Secţia Auto), Biroul Referenţi.

II) SERVICII EXTERIOARE

Provincia: Inspectorate Regionale de Poliţie: Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Chişinău, Cernăuţi, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Sibiu, Suceava, Timişoara.

Capitala: Direcţia I – Poliţia Administrativă

Direcţia II – Poliţia Judiciară

Direcţia III – Poliţia de Siguranţă

Direcţia IV – Administraţia Interioară

Chesturi: Brăila, Constanţa, Focşani, Galaţi, Ploieşti, Turnu Măgurele, Tulcea

Poliţii: Bazargic, Buzău, Călăraşi, Câmpulung, Giurgiu, Piteşti, Râmnicu Sărat, Silistra, Târgovişte.

Lovitura de stat de la 23 august 1944, intervenţia sovietică, sprijinită de elemente din ţară şi instalarea cabinetului dominat de comunişti (6 martie 1945), au avut negative repercusiuni şi asupra poliţiei. În mod slugarnic, în ,,Cuvântul Poliţiei’’ (august-octombrie 1944), directorul general al Poliţiei, colonel magistrat Radu Ionescu, numea 23 august 1944 ,,zi de reintrare în tiparele fireşti ale vieţii de stat’’, iar pentru Poliţie reprezenta ,,o dată istorică’’. A fost, dar în sens negativ. Numeroşi poliţişti sunt retrogradaţi, destituiţi, arestaţi, torturaţi, condamnaţi, închişi, în urma unui simplu denunţ de a fi cercetat de-a lungul carierei un comunist. Un singur exemplu: la 19 ianuarie 1949, Gheorghe Ionescu, comisar-ajutor la Poliţia de Siguranţă Iaşi, este condamnat de Curtea Bucureşti – Secţia I-a Penală, la 20 de ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică, pentru că, în 1940, a anchetat mai mulţi membrii ai Uniunii Tineretului Comunist Iaşi.

În contextul înăbuşirii oricărei opoziţii, al naţionalizării mijloacelor de producţie şi colectivizării agriculturii, având nevoie de un aparat represiv mărit, comuniştii români, sprijiniţi de nelipsiţii comisari sovietici, încadrează şi promovează în Miliţia Populară elemente dintre cele mai nepregătite şi de un caracter îndoielnic.

Aşadar, în perioada 29 ianuarie 1949 – 27 decembrie 1989, în România avem Miliţia.

II. DU PASSÉ

DE LA POLICE ROUMAINE

Aux débuts de l’organisation d’Etat, les soldats de Ière classe du village, ,,hommes bons et anciens’’ et les commandants de l’armée sont ceux qui sont responsable de la sortie de la clandestinité des criminels, de la sécurité des habitants, de la tranquillité dans la province, du gardiennage des biens, de la capture de ceux qui accomplissait des infamies.

Plus tard, hatmanul (le hetman) en Moldavie et spatarul (le chef de l’armée) en Munténie sont responsables des attributions typiques de police. Aga – dignité attestée de point de vue documentaire en 1567 (Munténie) et en 1592 (Moldavie) – a compétence dans les quartiers du centre de la capitale, et le chef de l’armée a la périphérie et le reste du territoire. Ils sont les ,,policiers” du début. La dénomination ,,aga’’ à l'origine turque. Etant dignitaire, aga faisait partie du cortège du prince régnant. Dans les siècles XVIII-XIX il était gouverneur militaire et capitaine des employés ayant des attributions policières en Bucarest. Agă avait premièrement l’acception de commandant général de l’infanterie et des gendarmes en Valachie (siècle XVII). Agii ont été parmi les plus braves dignitaires. Aga Farcaş commandait en 1593, sous le règne de Michel le Brave, l’infanterie de Valachie. Malgré tout ça, on enregistre également des moments de déshonneur; agă en 1592, Ştefan Răzvan trahit son prince régnant (Aron), l’arrêt (le nuit du 25/26 avril 1595), l’ expulse en Transylvanie et occupe son trône.

Vataful de vanatori (Le chef de chasseurs), juzii (les maires de village), ispravnicii (les préfets de département), les chasseurs de traces, seimenii (les mercenaires), dorobanţii (les gendarmes), parcalabii (les chefs administratifs), privighetorii ocoalelor (les surveillants des forêts), capitanii de margine (les capitaines de lisière), strajerii (les veilleurs), calarasii (les cavaliers), slujbasii menzilurilor (les employés des courriers), zapcii (les sous-préfets), cazacii (les cosaques), poterasii (les gendarmes), răspântiaşii, vataseii (les intendants) et epistatii (les sous-commissaires) de Agia, ispravnicii (les préfets) de département représentent des catégories de personnes qui, jusqu’au siècle XIX sont responsables de l’assurance du bon ordre en Moldavie et Valachie.

,,Dans les banlieues plus périphériques et même au centre, outre l’aboi des chiens, on n’entendait dans l’obscurité profonde, que les cris: Arretez-toi! Qui est là? Je te vois, je te vois! De la part des <strajeri> et des <răspântiaşi>’’, nous dit l’historien G.Potra en ,,Din Bucureştii de altădată’’. Ceux qui instiguaient à la révolte, ne faisaient pas le nettoyage correspondant auprès des boutiques, trompaient sur le poids, critiquaient le prince régnant, vont à connaître la peine des coups à la phalange du grand agă, étant donné qu’à compter de l’année 1775, le Tribunal de Agia est fondé. Dès ce moment-là il existe les paroles ,,Aga te frappe, aga te juge”, signifiant l’arbitraire de la répression, mais également l’existence du tribunal et de la prison de Agia. Parmi les causes apportées devant le Tribunal de Agia en 1832 on mentionne: union forcée (viol), morsure de chien, tentative de kidnapping, endommagement des vêtements etc.

En 1776, les gardes armés avaient également la charge de capturer les brigands, qui étaient apportés liés à la prison, avec toutes les choses qu’ils possédaient dans ce moment-là. A partir du Règlement Organique (1831 en Moldavie et 1832 en Valachie), la ville de Bucarest était divisée en 5 peintures ou secteurs – rouge (centre), vert (II), bleu (III), noir (IV), jaune (V) – au sein de chaque division existant une commission (Komisie), conduite par un commissaire (komisar). A son tour, chaque commission était divisée en trois compartiments, conduits par un sous-commissaire, et chaque compartiment incluait plusieurs banlieues (82), avec des sous-commissaires, aides sous-commissaires et trois intentands.

Remis en 1822 à aga Mihăiţă Filipescu, par le prince régnant Grigore IV Ghica, le drapeau de Agia était confectionné en soie crème et il avait les dimensions 2,1 m x 2,4 m, la perche ayant 3,6 m. Sur une des faces du drapeau existait un cadre d’or avec une guirlande d’or. A l’intérieur de cette-ci il y a un aigle croisé noir, qui se soutenait sur une montagne verte. La guirlande est timbrée avec une couronne royale, et derrière celle-ci sont croisés: des thougs, des drapeaux, massue, étendards, lances, sabres, fusils, haches, tambours. Sous l’aigle il y a la suivante inscription écrite à caractère cyrilliques: ,,Ce drapeau de Agia a été fait au couronnement des princes régnants de la Valachie par le prince régnant Grigorie Ghika voïvode, en 1822, par son sous-commissaire vel Aga Mihăiţă Filipescu’’. Sous l’inscription il y a une balance, et dans les coins supérieurs du drapeau se trouvaient la lune et le soleil. Sur l’autre face du drapeau sont réproduits les mêmes objets, à l’exception de l’intérieur de la guirlande, qui présente la scène de l’Annonciation.

Pour exemplification, en 1830, Agia de Bucarest incluait: vel aga, vornicul Manolache Florescu; pomoşnic – serdar Ghiţă Velescu; ajutor pomoşnic – Ghiţă Titeanu; secrétaire – Vasile Răzoescu; responsable enregistrements– Iorgu Notara; commandant des gendarmes de Agia (40 à cheval et à pied) – pitar Costache Chihaia; commandant de plus de 50 hommes (cangii, toporaşi, sacagii, c’est-à-dire pompiers) – Dumitru Bulucbaşa; commandant de plus de 12 tulumbagii – Dumitrache Căpitanu.

Le premier agă qui a juridiction territoriale sur le Bucarest (centre et périphérie) est Iancu Filipescu, nommé par le général russe P.D.Kiselev, en 1831.

A compter de l’an 1840, Le Conseil Administratif réduit le nombre des vătăşei de banlieues et des răspântiaşi de 450 à 320, mais ceux-ci sont soigneusement sélectionnés et mieux rémunérés. Pour rétablir l’ordre, outre les 5 commissions existaient 6 gendarmes. Homme instruit, aga participait également à la composition de publications, comme le ,,Manuel administratif’’ de 1856, dont aga Dimitrie Hasnaş est l’un des trois auteurs.

La dénomination ,,police” est un terme grecque, qui est arrivé chez nous par l’intermédiaire des Russes. Les princes régnants Gheorghe Bibescu et Barbu Ştirbei réorganisent les services policiers, en 1847 et 1852, le nombre des gendarmes de l’escadron utilisé pour maintenir ou rétablir l’ordre public, arrivant à 100. Sous le règne du premier, la dénomination de agă se transforme en celle de chef de la Police de Bucarest, on introduit le registre de police pour les prisonniers, le nombre des vătăşei de banlieue arrivant à 340, et les pompiers deviennent corps séparé. Durant la révolution de 1848, C.A. Rosetti et I.C.Brătianu, ultérieurement devenus hommes de première main dans l’Etat, seront chefs de la Police de la Capitale, ce qui atteste l’importance de la fonction policière. En 1859, la titulature est changée selon le modèle français en préfet de la Police de la Capitale, dénomination qui est conservée jusqu’en 1940. Quant à Iaşi de l’année 1850, ,,la police ordinaire”, qui est considérée celle qui s’occupe de l’ordre et de la sécurité communale et ,,la haute police, ceux à charges concernant la sécurité du prince régnant, du gouvernement et de l’Etat, en général. ,,La Police surveille tout ce qui concerne le gardiennage des règles policières instituées sur cette terre soit: la défense des droits publics et privés sur tout coup…’’, il est mentionné dans le Registre de police de la ville de Iaşi, en 1850.

Une autre différence d’approche est rencontrée en ce qui concerne le rôle préventif et celui répressif de la Police. Conformément à une circulaire vers les préfets de départements du Ministère de l’Intérieur de 1864, la police administrative avait un rôle préventif, rapproché aux citoyens, tandis que la police judiciaire ,,découvre les délits que la police administrative n’a pas pu les arrêter à se commettre, ramasse les preuves et remet les délinquants aux tribunaux”. A partir de l’année 1856 on a des gardiens de nuit, leur nombre étant de 480, sous la commande d’un capitaine, aidé par 5 lieutenants et 20 de ,,unterofiţeri’’. Contre les ,,penseurs des maux”, chaque peinture de Bucarest avait à la disposition une groupe de guardiens.

Structure de la Police de la Capitale pendant la période 1848 - 1856

vel aga Alexandru Plagiano, chef de la Police de la Capitale

clucer Kostake Păucescu, secrétaire de la Police;

pitar Nicolae Başkovici, pomojnic (aide);

Ştefan Nănescu, responsable enregistrements;

Praporcic Dimitrie Muntenescu, chef des gendarmes;

Un interprète et un gratte-papier;

Pitar I.Concescu, komisar de la Peinture de Rouge;

Pitar D.Şeinescu, komisar de la Peinture de Bleu;

Serdar Pană Ţăndărică, komisar de la Peinture de Vert;

Serdar D.Geanoglu, komisar de la Peinture de Jaune;

Paharnic Kostake Kihăescu, komisar de la Peinture de Noir.

Chaque Peinture avait trois Compartiments, dirigés par un sous-commissaire

Tribunal Policier – Paharnic Anastasie Mărculescu.

Afin d’observer combien des changements a souffert l’institution policière de Roumanie, on rappelle seulement que, dès l’année 1882, les commissaires de peinture (secteurs de Bucarest) reçoivent le nom de commissaires-inspecteurs. La capitale avait à ce moment-là pas moins de 55 circonscriptions de police. Ultérieurement, les commissaires-inspecteurs sont nommés questeurs, ensuite chefs de secteurs de Milice, et aujourd’hui de Police (6 secteurs – 26 sections).

Le premier uniforme de police a été réglementé par le prince régnant de la Valachie, Gheorghe Bibescu, le 31 décembre 1844. Il était nommé ,,grand uniforme” et il était endossé aux cérémonies et les jours solennels. Le chef de la Police, son aide, le commandant des gendarmes, les commissaires de peinture (secteur), les policiers des villes Craiova et Brăila, tous endossaient l’uniforme. Ils étaient obligés à l’endosser ,,jusqu’à la tombée de la nuit’’. ,,L’uniforme sera confectionné en drap bleu, court comme le frac, à col droit, coupé avant et à ganse autour”. Pour les commissaires, le col avait la couleur de la peinture dans laquelle ils commandaient. Les pantalons étaient taillés toujours en drap bleu. La ceinture dans les couleurs du tricolore (rouge, jaune, bleu), a des franges aux bouts. Le commissaire avait un sabre et sur la tête avait un chapeau à trois coins.

Toujours en ce qui concerne l’uniforme des policiers, après celui mentionné, on a un autre en 1880, ensuite en 1906, dès l’année 1928 – quand les galons et les sabres disparaissent, ce qui a conduit à l’écriture ,,on va par le nouveau uniforme vers le type occidental’’ – ensuite dès l’époque de Carol II (1931 et 1937) et bien sûr celui spécifique à la milice, qui a souffert plusieurs modifications. Après l’évolution, l’uniforme des policiers est changé en 1990-1991, et la dernière variante date de l’année 2005.

C’est le prince régnant Alexandru Ioan Cuza qui, en 1864, fonde la Police Communale auprès les Mairies, en tête de celle-ci étant le maire. Toujours à ce moment-là, on met les bases du Service de Circulation de la Capitale (pour lesquels on désigne 5 commissaires) et la titulature de Police Municipale apparaît pour la première fois. Les anciens gardiens deviennent sergents de rue, constitués dans un corps et ils sont chargés du respect de l’horaire des espaces publics, la surveillance de la circulation des véhicules, la lutte contre la mendicité, le conseil des citoyens, la surveillance des individus suspects etc. Un chef du Corps des Sergents de Ville avait un salaire de 1000 lei, les 5 officiers avaient 550 lei, 20 sous-officiers avec un salaire de 170 lei, un copiste avec un salaire de 200, et les 750 sergents avaient un salaire de 140 lei.

Pour exercer les attributions policières, en Bucarest existait en 1894 un groupe tactique de gendarmes à cheval et une compagnie de gendarmes à pied. Dans les communes rurales, le service de police était exécuté par les gendarmes, organisés en régiments, bataillons, compagnies, pelotons, sections et postes. Un poste de gendarmes de la commune était dirigé par un gendarme adjudant qui avait la titulature de chef de poste. La gendarmerie était part de l’Armée, elle dépendait du ministre de l’Intérieur concernant le maintien de l’ordre et de la sécurité publique et elle est sous les ordres du ministre de la Justice, pour les attributions de police judiciaire.

Le corps des sergents de la ville, composé de 1200 hommes exécutait le gardiennage du jour et de la nuit. Les 5 inspections policières, correspondant à chaque secteur, étaient dirigés par un commissaire - inspecteur et divisés en 50 commissariats ou circonscriptions, ayant chacun un commissaire, un sous-commissaire classe I et l’un classe II.

Sous la direction de Radu Rosetti, en mai 1863, la Police de la Capitale découvrait les auteurs d’un pamphlet imprimé, ayant caractère injurieux à l’adresse du prince régnant. malheureusement, la Police nu démontrera plus la même compétence au coup d’Etat du 11 février 1866. Après cet événement, durant la Régence, le 17 mars 1866, on fonde la ,,Garda Orăşenească’’ (“Garde Urbaine”), qui est dans la structure du Ministère de l’Intérieur. Chargée de la ,,garde de l’ordre et de la tranquillité publique’’, elle est formé de tous les gens ayant l’age de 20 à 40 ans, qui n’ont pas été inclus suite au tirage au sort, pour l’armée permanente ou pour les gendarmes. Sous le règne de Carol I, en 1868, la garde était composée de 5 légions, avec 4997 gardiens, 526 caporaux, 587 sergents, 272 officiers, 77 musiciens, 44 tambours et 44 trompettes. “Garda Orăşenească” a existé jusqu’en 1881 et elle a été le sujet des ironies d’un fin chroniqueur de la société roumaine à la fin du siècle XIX, le dramaturge I.L.Caragiale.

Même si la grande majorité est restée dans la pays pour l’accomplissement des missions, on a existé aussi des policiers mobilisés dans la guerre d’indépendance. Un seul exemple: Gheorghe Ţintilă, policier auprès de la Police de Iaşi, est tué le 4 septembre 1877, à l’assaut de la redoute Griviţa II.

La caractéristique de la période jusqu’au siècle XIX est l’instabilité des sièges, des fonctionnaires policiers, l’implication politique de la Police, l’une des attributions non écrites de la Police étant celle de garantir au parti qui est au gouvernement la réussite dans les élections.

La première loi organique de la Police et un point de frontière pour cette institution est la Loi pour l’organisation de la Police générale de l’Etat (la Loi Vasile Lascăr) de l’année 1903. ,,Je dirai seulement que j’ai écrit en tête du programme: Règne des lois!’’, disait Lascăr dans un discours du parlement, dès l’année 1898. Si jusqu’à présent, la rotative au gouvernement des partis (Conservateur et Libéral) apportait par voie de conséquence le changement immédiat du préfet de la Police, dorénavant cet abus est interdit et il n’apparaît que dans des cas exceptionnels. On assiste maintenant à la ,,moralisation des accoutumances policières”, comme disait en 1938 l’ancien directeur de la Police, dr.Eugen Bianu. Malheureusement, les modifications des années 1905, 1908, 1913 et 1916 conduisent à un déclin de l’organisation de la Police.

Après les mouvements paysans de 1907, le 25 mars 1908, au sein du Ministère de l’Intérieur, on a créé la Direction de la Police, dénomination changée ensuite en Direction de la Police et de la Sécurité Générale, Inspection Générale de la Milice et Inspection Générale de la Police Roumaine d’aujourd’hui.

On a ensuite dans l’histoire de la Police Roumaine deux situations de crise – il s’agit de la révolte paysanne de 1907 et la période de l’occupation de la première guerre mondiale, quand une partie de la Police est évacuée à Iaşi et presque tous les documents policiers sont supervisés par les occupants allemandes.

Créée le 25 mars/7 avril 1908, la Direction de la Police et de la Sécurité (Sûreté) Générale (D.P.S.G.) était dirigée un an plus tard par un directeur (I.Panaitescu), aidé par l’inspecteur général R.Voinescu. En ligne hiérarchique, suivaient deux directeurs adjoints et deux inspecteurs adjoints, chefs de bureau (classe I, II), chefs adjoints de bureau (cl.I, II), commissaires (classe I, II, III), commissaires-aides (cl.I, II, III). En 1916, D.P.S.G. était dirigée par le directeur général, I.Panaitescu et par R.Voinescu, inspecteur général classe I, aide par les directeurs adjoints classe I C.Smântănescu et N.Stan Emanoil. Au niveau de la Préfecture de la Police de la Capitale, existaient la Division du Personnel et du Contrôle, la Division Administrative et la Division Judiciaire et d’Investigations. On ajoutaient 6 inspections de police à Bucarest, l’Inspection de la Police Communale et les circonscriptions spéciales: le Palais de la Justice, la Halle Centrale, la Halle Griviţa, Gara de Nord, la Gare Filaret, la Banque Nationale et Chambre de Commerce. Le Commandement du Corps des Sergents de Ville avait 6 compagnies.

Après l’Union de 1918, en tête de la Police était le préfet de département, exception faisant les villes Bucarest, Iaşi, Craiova, Galaţi et dans les villes plus grandes, qui avaient des préfets de police. Pour la police du territoire rural on a mis en application en 1918 une nouvelle loi pour l’organisation de la gendarmerie rurale. Le personnel consiste en: directeurs, commissaires, sous - commissaires, sergents de ville et agents de sécurité.

Dans les arrondissements étaient les administrateurs d’arrondissement, et dans les communes rurales les maires, le service policier étant accompli par les gendarmes ruraux, et d’une façon auxiliaire par les sentinelles de villages, les gardiens de champ, les gardes forestiers, les chefs de gare, les cantonniers et les gardes des voies ferrées, des chaussées, les cantonniers de télégraphe-poste, les facteurs ruraux, les gardiens douaniers et les chefs de garnison.

Il existait 71 polices des villes de résidence, 94 polices urbaines, 105 polices de gare, frontière et ports, 85 services et brigades. Même s’il existait seulement 17 municipes, on avait 22 préfets de police, 99 directeurs, 38 inspecteurs, 71 chef de service de sécurité, auxquels on ajoutait 175 commandants des sergents de ville. La police avait 15.942 policiers (3607 officiers et agents, 1503 personnel technique et de bureau, 10.942 sergents de ville). Des 1184 officiers de police judiciaire, seulement 40 étaient licenciés en droit. Les nombres des sergents de ville arrive à 1200, avec un commandant, 2 aides, 5 commandants de compagnie, 10 officiers et 25 sergents-majeurs. Le nombre des sergents connaît une augmentation normale, arrivant à 1571 (en 1913) et 2104 (en 1920), se réduisant à seulement 375 en 1921, et un an plus tard, dans 36 circonscriptions de police, le gardiennage de nuit était exécuté seulement par 169 sergents, tout ça à cause de la diminution des fonds budgétaires.

Pendant la première guerre mondiale, la Police a apporté sa contribution et on parle ici d’une contribution de première importance! D’une part, par l’accomplissement des attributions conférées par la loi, et de l’autre part, par les officiers et les agents attachés auprès des unités combattantes, où on a fondé des services d’informations et de contre-espionnage. L’Union du 1 décembre 1918 a mis la Police devant des nouvelles provocations, générées par la structuration des nouvelles unités policières de Transylvanie, territoire roumain qui était jusqu’à maintenant sous administration autrichienne-hongroise.

Après l’unification administrative (1923), en 1929 on adopte une nouvelle loi de la police (Loi Vaida Voevod). Il est intéressant le fait que, lors de l’élaboration du projet de la loi, à côté d’un noyau d’intellectuels (E.Bianu, N.St.Emanuel, E.Cristescu), ont également contribué par des questionnaires les 71 inspecteurs de police, correspondants à chaque département. Voilà comment, l’initiateur de la loi voulait assurer une aire d’opinions plus large possible, très importante si on prend en considération qu’il parlait d’une institution fondamentale de la România Mare (Grande Roumanie). La loi a été caractérisée par l’unification des réglementations, la spécialisation, l’intellectualisation, la dépolitisation et la stabilité des policiers. Comme premier représentant du gouvernement sans le territoire, le préfet du département donnait à la police des ordres écrits.

La Direction Générale de la Police était dirigée par un directeur général et un directeur adjoint et elle était organisée avec trois directions (Police Administrative, Police Judiciaire et Police de Sécurité), le Corps des Détectives, le Bureau de la Gendarmerie (pour garder le contact entre la police urbaine et celle rurale, assuré par des gendarmes) et l’Inspection des Gardiens Publics. Quant au territoire, existent la Préfecture de la Police de Bucarest, 7 inspections régionales de police (Ploieşti, Iaşi, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Timişoara et Craiova), questures de police dans les municipalités et les secteurs de la capitale, polices dans les villes résidence de département, commissariats ou détachements dans les autres villes, dans les ports, les gares, les points de frontières et quelques communes rurales.

Lors de l’installation dans la fonction de ministre de l’Ordre Public du général Gabriel Marinescu (après l’assassinat du premier Armand Călinescu, 21 septembre 1939), à une population urbaine de 4.014.966 habitants, la Police Roumaine était composée de 14.951 policiers, dont 4.110 fonctionnaires de divers grades et 10.841 gardiens publics. Le système était sous-dimensionné, et ,,la surcharge est unique dans le monde entier, considéraient les rédacteurs de la revue ,,Poliţia Română’’ (Police Roumaine) (novembre - décembre 1939).

Pendant la deuxième guerre mondiale, le 25 octobre 1944, la Compagnie 132 Police participe aux luttes pour la libération de Carei. Après le changement du régime politique, au seuil du passage au changement de la dénomination en milice, de changement de la structure, des priorités et de ,,l’idéologie’’, la Direction Générale de la Police avait le 4 février 1947 la suivante organisation:

Directeur général- inspecteur général de police, D.Mântulescu – un sous-directeur général, détaché auprès de la Police Régionale, et à D.G.P. étaient deux inspecteurs généraux de police, avec délégation de sous-directeur général.

I) SERVICES CENTRAUX

a)Organes spéciaux: le Cabinet; les Ecoles de Police; le Corps de Contrôle et Inspection; la Brigade Spéciale; le Corps des Détectives (Division I et Division II); l’Inspection des Gardiens Publics;

b)Directions et Services

- Direction I – Police Administrative: Service de la Police Administrative (Bureau de la Police Administrative, Bureau Casier Auto, Bureau Casier Permis Armes, Bureau Enregistrements et Archives); Service de la Police de Frontière et des Passeports (Bureau Passeports, Bureau de la Police de Frontière, Bureau Enregistrements et Archives); Service de Contrôle des Etrangères (Bureau Recensement, Bureau Etrangers, Bureau Apatrides, Bureau Enregistrements et Archives);

- Direction II – Police Judiciaire: Service de la Police Judiciaire (Bureau de la Police Judiciaire et Poursuites, Brigade Mobile, Bureau Enregistrements et Archives, Bureau Poursuites Internationales); Service de la Police Technique (Bureau Casier et Statistiques, Laboratoire de la Police Technique); Brigade Mobile;

- Direction III – Police de Sécurité: Service I Secrétariat (Bureau Correspondance, Bureau Chiffre, Bureau Investigations, Bureau Casiers Fiches Identification Bureau Enregistrements et Archives); Services II Informations (Bureaux 1-6); Service (Office) de Radio transmission (Secrétariat, Station 1-2, Atelier);

- Direction IV – Personnel et Comptabilité: Service du Personnel (Section du Personnel – Bureau Enregistrement Personnel, Bureau MONT, Identification Bureau Enregistrements et Archives; Section Casier – Bureau Etats Service, Bureau Carnets, Bureau Retraites; Section Contrôle et Mesures Disciplinaires – Bureau Investigations Disciplinaires, Bureau Contrôle et Inspection, Bureau Commission Disciplinaire); Service de la Comptabilité (Section Salaires Généraux – Bureau Ordonnances et Salaires, Bureau Divers Personnel; Section Salaires Externes– Bureau Ordonnances et Salaires, Bureau des Séquestres; Section Dépenses de Matériaux – Bureau de la Caisserie, Bureau Matériaux, Bureau des Loyers, Bureau Patrimoine, Bureau Dépôt de Légalisation, Bureau des Archives); Cabinet Médical; Intendance; Garages (Section Auto), Bureau Référents.

II) SERVICES EXTERNES

Province: Inspections Régionales de Police: Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Chişinău, Cernăuţi, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Sibiu, Suceava, Timişoara.

Capitale:

Direction I – Police Administrative

Direction II – Police Judiciaire

Direction III – Police de Sécurité

Direction IV – Administration Interne

- Questures: Brăila, Constanţa, Focşani, Galaţi, Ploieşti, Turnu Măgurele, Tulcea

- Polices: Bazargic, Buzău, Călăraşi, Câmpu Lung, Giurgiu, Piteşti, Râmnicu Sărat, Silistra, Târgovişte.

Le coup d’Etat du 23 août 1944, l’intervention soviétique, appuyée par des éléments du pays et l’installation du cabinet dominé par les communistes (6 mars 1945), ont eu des répercussions négatives également sur la police. Servilement, dans ,,Cuvântul Poliţiei’’ (Parole de la Police) (août-octobre 1944), le directeur général de la Police, colonel magistrat Radu Ionescu, nommait le 23 août 1944 ,,jour de retour aux choses ordinaires de la vie d’Etat”, et pour la Police il représentait ,,une date historique’’. Il en a été, mais dans le sens négatif. Des nombreux policiers sont rétrogradés, destitués, arrêtés, torturés, condamnés, fermés, suite à une simple dénonciation d’avoir investigué durant la carrière un communiste. Un seul exemple: le 19 janvier 1949, Gheorghe Ionescu, commissaire-adjoint à la Police de Sécurité de Iaşi, est condamné par la Cour de Bucarest – Section I Pénale, à 20 ans de travaux forcés et 10 ans dégradation civique, parce qu’en 1940, a investigué plusieurs membres de l’Union de la Jeunesse Communiste Iaşi.

Dans le contexte de la répression de toute opposition, de la nationalisation des moyens de production et de la collectivisation de l’agriculture, ayant besoin d’un appareil répressif augmenté, les communistes roumains, appuyés par les commissaires soviétiques qui ne manquent jamais, incluent et promeuvent dans la Milice Populaire des éléments imprévus et ayant un caractère douteux.

Par conséquent, pendant la période du 29 janvier 1949 au 27 décembre 1989, en Roumanie on a la Milice.

II.FROM THE PAST OF ROMANIAN POLICE

At the beginnings of the state organization, the leaders of the village, “good and old people”, and the commanders of the army are the ones that had to bring to justice the persons that broke the law, to assure the safety of the inhabitants, the quite in province, guard of goods, catching the ones who committed infractions.

Later, the hetman in Moldavia and the sword bearer in Muntenia are responsible of typical attributions for the police. Aga – dignity attested with documents in 1567 (Muntenia) and in 1592 (Moldavia) – has competence in suburbs of the capital, and the sword bearer has the periphery and the rest of the territory. They are the “policemen” of the beginning. The name has Turkish origins. Being dignitary, the aga belonged to the suite of the ruler. In the XVIII and XIX century the military governor and head of servants had police attributions in Bucharest. The aga first of all was a kind of a general commander of the pedestrians and foot soldiers in Tara Romaneasca (XVII century). Agii were some of the bravest dignitaries. Aga Farcas commanded in 1593, during the reign of Mihai Viteazul, the pedestrians of Valahia. There were moments of dishonour; aga in 1592, Stefan Razvan betrays his lord (Aron), arrests him (during the night of 25/26 April 1595), exiles him in Transilvania and occupies his throne.

The bailiff of hunters, juz, subprefects, hunters of footsteps, foot soldiers, guards, cavalry men, servants of menzil, zapciu, cossaks, epistasi of Agia, the subprefects, all represent the categories of people that, until the XIX century have to assure the good organization in Moldavia and Tara Romaneasca.

“In the neighbouring suburbs and even in the centre, besides the barking of the dogs, there was not heard in the deep darkness, anything else but yelling: Stop! Who’s there? I can see you!”, G. Potra tells us in “Din Bucurestii de altadata”. The ones who stimulated the rebellion did not make the cleaning near stores, they were selling with errors at the balance, they were mudslinging against the ruler, and they were going to know the punishment of the hits at phalanx of the great aga especially that, since 1775, there founded the Tribunal of the Aga. Since then we have the proverb: “Aga beats you, aga judges you”, meaning the arbitrary of the suppression, but also the existence of the court and jail of Agia. Among the causes brought in front of the court of Aga in 1832 we mention: being together by force (rape), the dog bite, kidnapping tentative, ruining of some clothes etc.

In 1776, the marshals also had to catch the burglars who were brought tied up in prison, with all the stolen things found at them. Beginning with the Organic Rule (1831 in Moldavia and 1832 in Tara Romaneasca), Bucharest is divided in 5 sectors – red (the centre), green (II), blue (III), black (IV), yellow (V) – in each division there was a commission led by a subcommissary and each division included a number of suburbs (82), epistati, epistati helpers and three vatasei.

Handed to the aga Mihaita Filipescu, in 1822, by the ruler Grigore IV Ghica, the flag of the Aga, was made of beige silk and had the dimensions 2,1 m x 2,4 m, the pole having 3,6 m. On a side there was a gold frame with a garland also made of gold. In the interior there was a black eagle that supported a green mountain. The garland was stamped with a royal crown, and behind it there are crossing: tuiuri, flags, mace, banners, lances, swords, axes, drums. Under the eagle there is written with Cyrillic letters: “This flag of Aga was made at the request of the rulers among earthmen of the Tara Romaneasca by His Majesty Grigorie Ghica voivode, in the year 1822, by the epistasia of Aga Mihaita Filipescu”. Under the inscription there is a balance, and in the above corners of the flag there were the moon and the sun. On the other side of the flag there were reproduced the same objects, with the exception of the interior of the garland that shows the scene of the Feast of the Annunciation.

For example, in 1830, Agia of Bucharest had: vel aga, magistrate Manolache Florescu; pomosnic – serdar Ghita Velescu; pomosnic helper – Ghita Titeanu; secretary – Vasile Razoescu; registration officer – Iorgu Notara; the commander of the foot soldiers of Agia (40 mounted on horses, plus foot soldiers) – pitar Costache Chihaia; commander over 50 people (firemen) – Dumitru Bulucbasa; commander of over 12 tulumbagii – Dumitrache Capitanu.

The first aga that has territorial jurisdiction over the whole Bucharest (centre and periphery) is Iancu Filipescu, named by the Russian general P. D. Kiselev, in 1831.

Since 1840, the Administrative Council reduces the number of vatasei of suburbs and of raspantiasi from 450 to 320, but these ones become more attentive chosen and better paid. In order to re-establish the order, over each of the 5 commissions there were 6 foot soldiers. As a science man, the aga participates to the realization of publications, such as “The Administrative Book” from 1856 (one of the three authors is aga Dimitrie Hasnas).

The term “police” has Greek origins and was brought to us by the Russians. The rulers Gheorghe Bibescu and Barbu Stirbei reorganize the police services and in 1847 and 1852, the number of the foot soldiers in the squadron used to maintain either the reestablishment of public order reaches 100. Under the reign of the first one, the name of aga is transformed in the one of chief of the Bucharest Police, it is being introduced the register of police for the arrested people, the number of vatasei of suburbs reaching 340, and the firemen becoming a separate department. After the revolution of 1848 CA Rosetti and IC Bratianu became people of first rank in the state. They will be chiefs of the Bucharest Police. This shows the importance of the police role. After a short time, in 1859, the entitling changes after the French model, becoming prefect of the Police of the Capital, name that is kept until 1940. As far as the city Iasi is concerned in the year 1850, “the usual police” that was seen as the one that is in charge of the order and the safety of the community and “the high police”, the ones with tasks regarding the safety of the ruler, of the government and of the state in general, “The Police surveys everything that concerns the guarding of the police rules established by this institution and meaning: the defence of the public and private rights of any strikes..”; it was mentioned in the Register of the town of Iasi police in 1850.

Another different approach we encounter when regarding the preventive role and the repressive one of the Police. According to a circular to the prefects of counties of the Ministry of Home Affairs in 1864, the administrative police had a preventive role, closed to the citizens, meanwhile the judicial police “discover the infractions the administrative police could not stop committing, gathers proofs and hands in the accused to the courts”. Since 1856 we have the night guards, their number being of 480; they are under the command of a captain, helped by 5 lieutenants and 20 “unterofficers”. Against the “thinkers of bad things”, each paint in Bucharest had at its disposal a wheel of guards.

Here is the structure of the Police of the Capital in the period 1848 – 1856

vel Aga Alexandru Plagiano, the chief of the Police of the Capital;

clucer Kostache Paucescu, the secretary of the Police;

pitar Nicolae Baskovici, pomojic (helper);

Stefan Nanescu, registration officer;

Prapornic Dimitrie Muntenescu, chief of the foot soldiers;

A talmaci and a contopist;

Pitar I Concescu, commissary of the Vopselei de Rosu (The Red Paint);

Pitar D. Seinescu, commissary of Vopselei de Albastru (The Blue Paint);

Serdar Pana Tandarica, commissary of the Vopselei de Verde (The green paint);

Serdar D Geanoglu, commissary of the Vopselei de Galben (The Yellow Paint);

Paharnic Kostake Kihaescu, commissary of the Vopselei de Negru (The Black Paint).

Each Paint had three Separations, led by a subcomissary

The Police Court – Paharnic Anastasie Marculescu

In order to observe how many changes the police institution of Romania has suffered, we will just remember that, in 1882, the commissaries of paints (sectors of Bucharest) received the name of commissary – inspectors. The Capital had not less than 55 circumscriptions of police. Ulterior, the commissary inspectors were named quaestor, then chiefs of sectors of Militia, and today of Police (6 sectors – 26 sections).

The first police uniform was regulated by the ruler of Tara Romaneasca, Gheorghe Bibescu, on December 31^st 1844. It was called “big uniform” and it was worn at ceremonies and on solemn days. The chief of Police, his helper, the “tist” of foot soldiers, the commissaries of paint (sector), the policemen of the cities Craiova and Braila, they all wore uniform. They were obliged to wear it “until the lightening of the candles”. “The uniform will be of blue cloth, short like the tail coat, with the collar straight, cut in the front and with cord around. For the commissaries, the collar will have the colour of the paint in which they commanded. The pants were cut of blue cloth. The belt was in the colours of the flag (red, yellow, blue) and end in tassels. The commissary had a sword and a hat in three corners.

Regarding the uniform of the policemen, after the one mentioned above, we have another one in 1888, then in 1906, since 1928 – when the braids and the sword disappear, which made the writing: “we go through a new uniform towards the occidental type” another one, then from the reign of Carol the Second (1931 and 1937) and of course the one specific to the militia, that suffered many modifications. After the revolution, the uniform of the policemen changed in 1990 /1991, and the last modification dates in 2005.

The ruler Alexandru Ioan Cuza is the one who, in 1864, establishes the Communal Police near Townhalls, the head of it being the mayor. Now there are also realized the basis of the Circulation Service of the Capital (for which 5 commissaries are designated) and it appears for the first time the title of Municipality Police. The former guards become sergeants of the street, constituted of a body and they are in charge of the respecting the program of the public locals, the surveillance of the vehicles circulation, fighting the begging, leading the citizens, the surveillance of suspect people and so on. A chief of the Body of Sergeants in the City had a salary of 1000 lei, the 5 officers had 550 lei, the 20 sub-officers had 170 lei, a copyist had 200 lei, and the 750 sergeants had 140 lei.

For the exercitation of the police attributions, in Bucharest there existed in 1894 a division of police soldiers mounted on horses and a company of pedestrian police soldiers. In the rural communes, the service of the police was executed by police soldiers, organized in regiments, battalions, companies, sections, and posts. A police soldiers’ post in the commune was led by a warrant officer – police soldier who had the title of post chief. The gendarmerie belonged to the army; it depended on the minister of Justice regarding the maintenance of order and public safety and was at the orders of the Ministry of Justice, for the attributions of judicial police.

The body of the city sergeants, made up of 1200 men executed guarding day and night. The 5 inspectorates of police, for each sector, were led each of them by a commissary – inspector and divided into 50 commissaries or circumscriptions, having each of them a commissary, a sub-commissary class I and one class II.

Under the leading of Radu Rosetti in May 1863, the Police of the Capital discovered the authors of a pamphlet printed, with injurious character at the address of the ruler. Unfortunately, the Police will no longer prove the same competence at the coup d’etat in February 11^th 1866. After this event, during the Princely Lieutenancy, on March 17^th 1866 is established “the City Guard” belonging to the structure of the Ministry of Home Affairs in charge with the “Guard of order and public silence”; it was all made of men with the age between 20 and 40, that did not come out as a result of the choosing for the permanent army or for foot soldiers, 272 officers, 77 musicians, 44 drummers and 44 buglers. The City Guard existed until 1881 and was the subject of irony of a fine chronic man of the Romanian society from the end of the XIX century, the dramatist I.L. Caragiale.

Although the majority of them remained in the country for the carrying out of the missions, there also existed policemen mobilized in the independence war. One example: Gheorghe Tintila, policeman at the Police of Iasi, is murdered on September 4^th 1877, at the assault of Grivita II.

The characteristic of the period until the end of the XIX century is the establishment of headquarters, of public officers, the politic implication of the Police, one of the attributions unwritten of the Police being that of granting to the party in the government the success in elections.

The first organic law of the Police and a border point for this institution is the Law for the organization of the General Police of the state (The Law Vasile Lascar) since 1903. “I’ll only say that I wrote in the head of the program: The reign of laws!” said Lascar in a speech in the Parliament, in 1898. If until now, the rotation at government of the parties (Conservatory and Liberal) brought as a consequence the changing of the prefect of the Police, from now on this abuse is forbidden and it is no longer registered unless exceptionally. We assist from now to “the moralization of the police habitss” as it was going to write in 1938 the former director of police, doctor Eugen Bianu. Unfortunately, the modifications in 1905, 1908, 1913 and 1916 lead to a decline of the organization of the Police.

After the peasants’ movements in 1907, on March 25^th 1908, there was created in the Ministry of Home Affairs the Department of Police name changed then into the Police Department and General safety, the General Inspectorate of the Militia and the General Inspectorate of the Romanian Police from nowadays.

We then have in the history of the Police two situations of meditation – and we here refer to the peasants’ rebellion in 1907 and to the period of occupation from the First World War, when a part of the Police is evacuated to Iasi and almost all the documents of the police are supervised by the German occupants.

Created on March 25^th / April 7^th 1908, the Department of Police and General Safety (DPSG) was led a year later by a director (I. Panaitescu) helped by the general inspector R. Voinescu. On a hierarchical line, there were two sub-directors and two sub-inspectors, office chiefs (class I and II) sub-chiefs of office (class I and II) commissars (class I, II, III) deputy commissars (class I, II, III). In 1916, DPSG was led by the general director I. Panaitescu and by R. Voinescu, general inspector class I, helped by the sub-director class I. C. Smantanescu and N. Stan Emanoil. At the level of the Capital Police Prefect’s Office, there were the Division of Personnel and Control, the Administrative Division and the Judicial Division and the Followings. There were added 6 inspectorates of police in Bucharest, the Inspectorate of Communal Police and the special circumscriptions: the Palace of Justice, Central Hall, the Hall Grivita, the North Railway, the National Bank and the Commerce Chamber, the Commandment of the City Sergeants’ Body had 6 companies.

After the Union in 1918, the head of the police was the prefect of the county, exception making Bucharest, Iasi, Craiova, Galati and the bigger cities that had police prefects. For the police on the rural territory a new law for the organization of rural gendarmerie was applied in 1918. The staff was made of directors, commissars, sub-commissars, city sergeants and safety agents.

In plasi there were the net administrators, and in the rural communes the mayors, the service of police being carried out by rural police soldiers, and in an auxiliary way by guards, the field guards, foresters, chiefs of railways stations, watch men from the railways, streets, post –telegraphic watch men, rural factors, custom guards and the garrison chiefs.

There were 71 policemen in the residence cities, 94 police sections in the cities, 105 police stations in railway stations, custom and ports, 85 services and brigades. Although there were 17 municipalities we had 22 prefects of police, 99 directors, 38 inspectors, 71 chiefs of safety service to which were added 175 commanders of the city sergeants. The police have a number of 15942 policemen (3607 officers and agents, 1503 technical and office staff, 10942 city sergeants). Out of 1184 judicial police officers, just 40 were licensed in law. The number of sergeants of the city reaches 1200, with one commander, 2 helps, 5 commanders of company, 10 officers and 25 major – sergeants. The number of sergeants increases, reaching 1571 people (in 1913) and 2104 (in 1920) in order to decrease at just 375 in 1921, and one year later at the 36 circumscriptions of police, night security was executed by only 169 agents, all these because of the diminution of the budget funds.

In the First World War, the Police had a contribution and here we are talking about one of great importance! On one hand, by fulfilling the usually charges conferred by law, and on another hand, by the officers and agents attached near the combating units, where there were founded information and counter – espionage services. The Union on December 1^st 1918 put the Police in front of new challenges, generated by the structuring of the new units of police in Transilvania, territory under the administration of the Austro – Hungarians until now.

After the administrative unification (1923), in 1929 it is adopted a new law of the police (the Law Vaida Voievod). Interesting is that at the elaboration of the law project, together with a nucleus of intellectuals (E. Bianu, N. St. Emanuel, E. Cristescu) the 71 inspectors of police, corresponding to each county, contributed with questionnaires. So, the initiator of the law wanted to assure a larger area of opinions, very important if we take into account that he was referring to a fundamental institution of Great Romania. The law characterized by the unification of the rules, specialization, intellectualization, de-politicisation and the establishment of the policemen. As a first representative of the government in the territory, the prefect of the county gave to the police written orders.

The General Direction of Police was led by a general director and a sub-director and it was organized in three directions (the Administrative Police, the Judicial Police and the Safety Police), the Body of Detectives, the Office of the Police Soldiers (for keeping in touch with the urban police, assured by police soldiers) and the Inspectorate of Public Guardians. Regarding the territory, there is the Prefect’s Office of the Police of Bucharest, 7 regional inspectorates of police (Ploiesti, Iasi, Cernauti, Cluj, Timisoara and Craiova), police stations in municipalities and sectors of the capital, police stations in the cities of residence, commissaries or detachments in the other cities, in ports, railway stations, points of passing the frontier and some rural communes.

At the installation in the function of ministry of the Public Order of general Gabriel Marinescu (after the assassination of the premiere Armand Calinescu, September 21^st 1939) with an urban population of 4014966 inhabitants, the Romanian Police was counting 14951 policemen, out of which 4110 officers with different ranks and 10841 public guardians. The system was sub-dimensioned, and “the overloading has no pair in the whole world”, were appreciating the editors of the magazine “Politia Romana” (November – December 1939).

During the Second World War, on October 25^th 1944, the Company 132 of the Police participates to the fights for the liberation of Carei. After changing the political regime, when passing to the change of the name in militia, change of structure, of the priorities and ideology, the General Department of Police had on February 4^th 1947 the following organizations:

General Director – general inspector of police D. Mantulescu – a general sub-director, detached at the Regional Police, and at DGP there were two general inspectors of police, with delegation of general sub-director;

I)CENTRAL SERVICES

a)Special organisms: the Cabinet; the Schools of Police; the Control and Inspection Body; the Special Brigade; the Detective Body (the Division I and II), The Public Guardians Inspectorate.

b)Directions and Services

- the I Direction – the Administrative Police: the Service of the Administrative Police (the Office of the Administrative Police, the Auto Criminal Record Office, the Weapon Permit Criminal Records Office, the Registry and Archive) the Service of Frontier Police and of Passports (the Office of Passports, the Frontier police Office, the Registry and Archive), the Service of Foreigners’ Control (the Office of census, the Foreigners Office, the Apatrizi Office, Registry and Archive);

- the II Direction – the Judicial Police: the Service of the Judicial Police (the Office of Judicial Police and Followings, the Mobile Brigade, the Registry and Archive, the Office of International Followings) the Service of Technical Police (the Office of Criminal Records and Statistics, the Laboratory of the Technical Police); the Mobile Brigade;

- the III Direction – the Safety Police: The I Secretary Service (the Office of Correspondence, the Cipher Office, the Research Office, the Identification Files Criminal Records Office, Registry and Archive); the II Information Service (Offices 1-6), the Radio transmission Service (office,) (Secretary, Station 1-2, the workshop);

- the IV Direction – Staff and Accountancy: the Staff Service (the Section of Personnel – the Personnel Evidence Office, the MONT Office, Registry and Archive; Section Criminal Records – the State Service Office, Driver’s licenses Office, the Pensioner Office; Section Control and Disciplinary Measurements – the Disciplinary Investigations Office, the Control and Inspection Office, the Disciplinary Commission Office); the Accounting Service (General Wages Section - the Ordinances and Wages Office, Office Various Personnel, Section External Salaries – the Ordination and Salaries Office; Distrait Office; Section Expenses of Materials – the Office of the Pay Office, Material Office, Rent Office, Patrimony Office, Legalization Deposit Office, Archive Office); Consulting Room; Intendancy; auto-garages (Section Auto), Office for Reviewers.

II) EXTERNAL SERVICES

Province: the Regional Police Inspectorates: Brasov, Bucharest, Cluj, Constanta, Craiova, Chisinau, Cernauti, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Sibiu, Suceava, Timisoara.

Capital:

Direction I - the Administrative Police

Direction II – the Judicial Police

Direction III – the Safety Police

Direction IV – the Internal Administration

Chest: Braila, Constanta, Focsani, Galati, Ploiesti, Turnu Magurele, Tulcea

Police Stations: Bazargic, Buzau, Calarasi, Campu Lung Giurgiu, Pitesti, Ramnicu Sarat, Silistra, Targoviste.

The coup d'etat on August 23^rd 1944, the Soviet intervention, supported by elements from the country and the installation of the cabinet dominated by communists (March 1945) also had negative repercussions over the police. In “Cuvantul Politiei” (August – October 1944) the general director of the Police, colonel Radu Ionescu, named August 23^rd 1944 the “day of re-entering in the natural patterns of state life“, and for the Police it represented “an historic date”. It was, but in a negative way. Many policemen are retrograded, dismissed, arrested, tortured, convicted, put in jail, as a result of a simple denunciation of being researched along the communist career. One example: on January 19^th 1949, Gheorghe Ionescu, deputy - commissar of the Safety Police in Iasi, is condemned by the Bucharest Court of Law – Section I Penal, to 20 years of hard labour and 10 years of civic degrading, because, in 1940, he investigated some of the members of the Communist Youth Union in Iasi.

In the context of stopping any opposition, of nationalizing the means of production and collectivization of agriculture, needing an increased repressive device, the Romanian communists, supported by the soviet commissars, register and promote in the Popular Militia elements with a questionable character.

So, in the period January 29^th 1949 – December 27^th 1989, in Romania we have the Militia.

2.1 PROFESIONIŞTII INFORMAŢIILOR

(POLIŢIA DE SIGURANŢĂ)

În 1888, locotenentul Constantin Forescu, ajutorul profesorului de topografie de la Şcoala de Ofiţeri, cel care conducea şi serviciul de pază al regelui Carol I, la Sinaia, ajutat de Puiu Alexandrescu, pun bazele primului Serviciu de Siguranţă în Bucureşti.

Dacă, sub diverse forme, o incipientă poliţie informativă avem încă din cele mai vechi timpuri, o oarecare organizare exista în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, de Siguranţă organizată pe baze moderne vorbim după 1908. ,,În seara zilei de 31 martie 1928 se împlinesc 20 de ani de când, în clădirea Ministerului de Interne, aripa din stânga, ne aflam adunaţi cei cari trebuiau să dea viaţă unei noi instituţii, a cărei necesitate era adânc resimţită’’, scria poliţistul G.Gologan, într-un număr din 1928 al revistei ,,Poliţia Românească’’.

Cunoscutul om politic Ion I.C. Brătianu l-a însărcinat cu formarea noii instituţii pe Ioan (Iancu) Panaitescu. Iniţial, Poliţia de Siguranţă era formată din peste 80 de comisari şi agenţi. ,,S-a luat deci de la Prefectura Poliţiei Capitalei personalul de execuţie: comisari, comisari-ajutori şi agenţi. De la Ministerul de Interne a venit personalul de birou care formase până atunci Serviciul Poliţiei şi Siguranţei Generale’’. Nucleul iniţial era format din: Iancu Panaitescu, Willy Georgescu, Iancu Grigorescu, Dimitrie Manolescu-Sideri. Lui D.G.Gologan i s-a încredinţat Brigada V – Străini. În scurt timp, Siguranţa se măsura cu surorile ei mai vârstnice din apusul Europei.

În 1922 Siguranţa număra 2835 persoane. Existau 26 de brigăzi de siguranţă în Transilvania, 14 în Basarabia, 5 în Bucovina şi 23 de brigăzi şi subbrigăzi în restul teritoriului. La punctele de trecere a frontierei existau de asemenea 27 de poliţii în Transilvania, 30 în Dobrogea, Basarabia şi Bucovina, la care se adăugau 17 poliţii în Vechiul Regat şi în Basarabia, 9 în Transilvania, 4 în Bucovina şi 21 de unităţi în porturi, la Dunăre şi Marea Neagră.

Potrivit Legii pentru organizarea poliţiei generale a statului din 1942, Poliţia de Siguranţă are rolul de ,,a culege, a instrumenta şi aduce la cunoştinţa autorităţii superioare, ştiinţele şi indiciile privitoare la fapte sau stări de fapt, contrare ordinei publice şi siguranţei statului’’. Insulta naţiunii române, a statului, a eroilor neamului, drapelului ţării sau a altor simboluri, intrau în sfera de preocupare a Poliţiei de Siguranţă. Iată câţiva dintre primii reprezentanţi ai Siguranţei:

IANCU PANAITESCU

Pe drept cuvânt poate fi considerat ,,părintele Siguranţei’’. Despre el s-a spus că ,,avea o putere de muncă formidabilă; nimic nu trecea fără să fie văzut şi verificat de dânsul’’. ,,Deşi neîncadrat nici unei şcoli formative europene, însă un genial spirit organizator, pedagog şi psiholog de mare clasă, pune temeliile Siguranţei noastre. Se lichidează răzmeriţa, socialismul, se participă în 1913, se combat mişcările iredentiste, spionajul şi se participă la primul război mondial’’.

PUIU ALEXANDRESCU

Bunicul său, Oprea, a murit într-o pădure din Dolj, ucis de hoţi, fiind căpitan de poteră. Elev la prestigiosul colegiu bucureştean ,,Sf.Sava’’, a susţinut examenul de bacalaureat în acelaşi an cu Constantin Bacalbaşa, Barbu Păltineanu şi Tache Ionescu. Pentru a se întreţine, făcea meditaţii cu copii, primind 3 galbeni. În 1876 se înscrie la Ştiinţe Juridice, la Universitatea din Bucureşti, iar un an mai târziu se angajează la calea ferată Bucureşti-Giurgiu.

După războiul neatârnării, în 1878 este numit şef de birou şi ajutor al poliţailor din Cernavodă. Era printre primii funcţionari români numiţi în Dobrogea. ,,Nu visam deloc atunci că cei mai frumoşi ani ai vieţii, întreaga mea tinereţe, o voiu întrebuinţa la o continuă şi ostenitoare goană după indivizii primejdioşi societăţii’’.

A format brigăzi de agenţi specializaţi în combaterea diverselor tipuri de infracţiuni (spărgători, escroci, falsificatori), a urcat în ierarhie până la funcţia de şef al Siguranţei Generale şi a scris ,,În lumea celor răi’’ (1911).

WILLY GEORGESCU

,,Este unul din puţinele exemplare de rasă, ce a ştiut cinsti şi face respectată breasla poliţienească’’, se scria despre el în 1922, în revista ,,Paza’’.

Născut în 1859 în Ploieşti, participă la războiul de independenţă, fiind sergent în Batalionul II Vânători, apoi, din 1879 se angajează subcomisar la Poliţia oraşului Ploieşti. Un an mai târziu este înaintat comisar, în 1890 ajunge director de poliţie, iar din 1895 poliţai al oraşului Ploieşti.

După 17 ani de muncă, cere să fie transferat la Bucureşti, unde este numit comisar-şef al Circumscripţiei XXI, având de luptat cu bandele de răufăcători din Grand, Grozăveşti, Griviţa, Sf.Vineri, Câmpul Cucoanei ş.a. În scurt timp face ordine. Prefectul I.G.Saita îi va încredinţa în 1903 conducerea Circumscripţiei XVIII, una de periferie, dintre cele mai grele la vremea aceea. Întocmind fişe pentru urmăriţi, condamnaţi şi expulzaţi, arestând hoţii, controlând gazdele de tăinuitori şi hoţi, trimiţând cerşetorii şi vagabonzii la muncă, dând fiecărui poliţist însărcinarea care i se potrivea, Willy Georgescu transformă Circumscripţia dintr-una ,,problemă’’, într-una ,,model’’.

Aşadar, după atâta amar de titanică muncă, este numit şef al Serviciului Siguranţei din cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei şi va ajunge unul dintre cei mai de nădejde colaboratori ai lui Ion Panaitescu, iar spre încununarea eforturilor şi pasiunii sale, este avansat inspector al brigăzilor centrale de Siguranţă. În 1918 se pensionează, punând capăt unei cariere de excepţie.

ROMULUS P. VOINESCU

Licenţiat în Drept la Universitatea din Bucureşti (1890), director al ,,Curierului administrativ’’, judecător de instrucţie la Tribunalul Ilfov (1891-1903), doctor în drept la Paris, a fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, scriind sub pseudonimul Radu Voinea.

A fost inspector al Siguranţei Capitalei (1903-1908), secretar general al M.I. (în timpul ocupaţiei, Iaşi, 1918), a condus Siguranţa din Basarabia, inspector general al S.G.S. (până în 1928). La 6 noiembrie 1921 lua parte la deschiderea Cercului de Studii Penale, Penitenciare şi de Poliţie Ştiinţifică, la Universitatea din Bucureşti. Participau: Mihai Antonescu (ministrul Justiţiei), cunoscutul profesor Vespasian Pella, C.Decuseară (directorul Statisticii Judiciare), Eugen Cristescu (subdirector general al Siguranţei), Caton Călugăreanu, N.Stan Emanuel (inspectori generali de Poliţie). A fost preşedinte al Secţiei de Poliţie Ştiinţifică, membru al Societăţii ,,Graiul Românesc’’, director al revistei ,,Propilee literare’’. Era întrebat în presa de atunci ,,când crede să poată restitui domnului Ioan Slavici manuscrisele de care acesta a fost văduvit în timpul internării la Jilava’’. A fost iniţiat în Loja Română nr.1 Bucureşti, din obedienţa Marii Loji Americane din România. Născut în 1867, a răposat în 1936.

PROFESSIONNELS DES INFORMATIONS (POLICE DE SÛRETÉ)

En 1888, le lieutenant Constantin Forescu, aide du professeur de topographie de l’Ecole d’Officiers, celui qui dirigeait également le service de gardiennage du Carol I, à Sinaia, aidé par Puiu Alexandrescu, mettent les bases du premier Service de Sécurité (Sûreté) à Bucarest.

Si on a depuis longtemps, une police informative de début, sous diverses formes, une organisation quelconque existe à l’époque du règne de Alexandru Ioan Cuza, de Sécurité organisée sur bases modernes, c’est la période après l’année 1908. ,,Le soir du 31 mars 1928 on compte 20 ans dès que, dans le bâtiment du Ministère de l’Intérieur, l’aile gauche, nous nous sommes ramassés pour fonder une nouvelle institution, dont la nécessité était profondément ressentie’’, écrivait le policier G.Gologan, dans un numéro de l’année 1928 de la revue ,,Poliţia Românească’’ (Police Roumaine).

L’homme politique Ion I.C. Brătianu a chargé Ioan (Iancu) Panaitescu de la formation de la nouvelle institution. Initialement, la Police de Sécurité (Sûreté) était formée de plus de 80 commissaires et agents. ,,On a pris ainsi de la Préfecture de la Police de la Capitale le personnel d’exécution: commissaires, commissaires-aides et agents. Du Ministère de l’Intérieur est venu le personnel de bureau qui avait formé jusqu’à ce moment-là le Service de la Police et de la Sécurité Générale’’. Le noyau initial était formé de: Iancu Panaitescu, Willy Georgescu, Iancu Grigorescu, Dimitrie Manolescu-Sideri. On a confié à D.G.Gologan la Brigade V – Etrangers. Dans une période courte de temps, la Sécurité se mesurait avec ses soeurs plus anciennes du vest de l’Europe.

En 1922 la Sécurité était composée de 2835 personnes. Il existait 26 brigades de sécurité en Transylvanie, 14 en Bessarabie, 5 en Bucovine et 23 brigades et sous-brigades sur le reste du territoire. Aux points de passage de la frontière, existaient aussi 27 polices en Transylvanie, 30 en Dobroudja, Bessarabie et Bucovine, auxquelles on ajoutait 17 polices dans Vechiul Regat et en Bessarabie, 9 en Transylvanie, 4 en Bucovine et 21 unités en ports, au Danube et Mer Noire.

En vertu de la Loi pour l’organisation de la police générale de l’Etat de 1942, la Police de Sécurité a le rôle de ,,ramasser, instrumenter et informer l’autorité supérieure, sur les sciences et les indices concernant les faits ou les états de fait, contraires à l’ordre public et à la sécurité de l’Etat’’. L’insulte de la nation roumaine, de l’Etat, des héros du peuple, du drapeau du pays ou des autres symboles, entraient dans la sphère de préoccupation de la Police de Sécurité. Voilà quelques uns des premiers représentants de la Sécurité (Sûreté):

IANCU PANAITESCU

Il peut être considéré ,,le fondateur de la Sécurité (Sûreté)”. On disait qu’il ,,avait un pouvoir de travail formidable; rien ne passait sans qu’il le voit et le vérifie”. ,,Même non encadré à aucune des écoles formatives européennes, mais un génial esprit organisateur, pédagogue et psychologue de grande classe, il fonde notre Sécurité. Il liquide la révolte, le socialisme, on participe en 1913, on lutte contre les mouvements irrédentistes, l’espionnage et on participe à la première guerre mondiale’’.

PUIU ALEXANDRESCU

Son grand-père, Oprea, est mort dans un forêt de Dolj, tués par les voleurs, étant capitaine de poteră. Elève au prestigieux collège de Bucarest ,,Sf.Sava’’, il a soutenu l’examen de baccalauréat dans la même année avec Constantin Bacalbaşa, Barbu Păltineanu et Tache Ionescu. Afin de pouvoir s’entretenir, ils donnait des leçons particulières aux enfants, recevant 3 ducats. En 1876 il s’inscrit à la section de Sciences Juridiques, auprès de l’Université de Bucarest, et un an plus tard il est engagé à la voie ferrée Bucureşti-Giurgiu.

Après la guerre de l’indépendance, en 1878 il est nommé chef de bureau et aide des policiers de Cernavoda. Il était parmi les premiers fonctionnaires roumains nommés en Dobroudja. ,,Je ne pensait pas du tout à ce moment-là que j’utiliserai les plus belles années de la vie, mon entière jeunesse, pour une course continue et fatigante après les individus périlleux de la société’’.

Il a formé des brigades d’agents spécialisés dans la lutte contre divers types d’infractions (cambrioleurs, escrocs, falsificateurs), il a monté en hiérarchie jusqu’à la fonction de chef de la Sécurité Générale et il a écrit ,,În lumea celor răi’’ (1911).

WILLY GEORGESCU

,,Il est un des quelques exemplaires de race, qui a su honorer et faire respecter la profession policière”, on écrivait sur lui en 1922, dans la revue ,,Paza’’.

Né en 1859 à Ploieşti, il participe à la guerre d’indépendance, étant sergent dans le Bataillon II Chasseurs, ensuite, dès l’année 1879 il est embauché comme sous-commissaire à la Police de la ville de Ploieşti. Un an plus tard il est avancé commissaire, en 1890 il est nommé directeur de police, et dès l’année 1895 policier de la ville de Ploieşti.

Après 17 ans de travail, demande à être transféré à Bucarest, où il est nommé commissaire-en-chef de la Circonscription XXI, luttant avec les bandes de malfaiteurs de Grand, Grozăveşti, Griviţa, Sf.Vineri, Câmpul Cucoanei etc. Il rétablit l’ordre dans une période courte de temps. Le préfet I.G.Saita lui confiéra en 1903 la direction de la Circonscription XVIII, l’une de faubourg, parmi les plus difficiles de celle période. Elaborant des fiches pour les recherchés, condamnés et expulsés, arrêtant les voleurs, contrôlant hôtes de receleurs et voleurs, envoyant les mendiants et les vagabonds au travail, donnant à chaque policier la charge lui était appropriée, Willy Georgescu transforme la Circonscription d’une ,,problème’’, en l’une,,modèle’’.

Par conséquent, après ce travail titanique, il est nommé chef du Service de la Sécurité au sein de la Préfecture de la Police de la Capitale et il va devenir l’un des collaborateurs de confiance de Ion Panaitescu, et pour le couronnement des efforts et de sa passion, il est avancé inspecteur des brigades centrales de Sécurité. En 1918 il entre en retraite, mettant fin à une carrière exceptionnelle.

ROMULUS P. VOINESCU

Licencié en Droit auprès de l’Université de Bucarest (1890), directeur du ,,Curier administrativ’’, juge d’instruction auprès du Tribunal Ilfov (1891-1903), docteur en droit à Paris, il a été le vice-président de la Société des Ecrivains Roumains, écrivant sous le pseudonyme Radu Voinea.

Il a été inspecteur de la Sécurité de la Capitale (1903-1908), secrétaire général de M.I. (durant l’occupation, Iaşi, 1918), il a dirigé la Sécurité de Bessarabie, inspecteur général de S.G.S. (jusqu’en 1928). Le 6 novembre 1921 il prenait part à l’ouverture du Cercle d’Etudes Pénales, Pénitenciers et de Police Scientifique, auprès de l’Université de Bucarest. Participants: Mihai Antonescu (ministre de la Justice), le professeur renommé Vespasian Pella, C.Decuseară (le directeur de la Statistique Judiciaire), Eugen Cristescu (sous-directeur général de la Sécurité), Caton Călugăreanu, N.Stan Emanuel (inspecteurs généraux de Police). Il a été président de la Section de Police Scientifique, membre de la Société ,,Graiul Românesc’’, directeur de la revue ,,Propilee literare’’. La presse le demandait dès ces temps-là ,,quand il croit qu’il peut restituer à Monsieur Ioan Slavici les manuscrits dont il a été exproprié durant l’hospitalisant à Jilava’’. Il a été initié dans la Loge Roumaine no.1 Bucarest, de l’obédience de la Grande Loge Américaine de Roumanie. Né en 1867, il est mort en 1936.

THE PROFESSIONALS OF INFORMATION (THE SAFETY POLICE)

In 1888, the lieutenant Constantin Forescu, the helper of the topography professor at the Officers School, the one who also led the security service of King Carol I, at Sinaia, helped by Puiu Alexandrescu, put the basis of the first Safety Service at Bucharest.

If, in different forms, we have an incipient informative police from the past, an organization exists during the reign of Alexandru Ioan Cuza, organization of Safety build on modern basis; we are talking about 1908: “in the night of March 3^rd 1928 actualize 20 years since, in the building of the Ministry of Home Affairs, left wing, are gathered the ones who are going to give life to a new institution, whose necessity was deeply felt”, the policeman G. Gologan was writing, in a number of 1928 of the magazine “Politia Romaneasca”.

The well – known political man Ion IC Bratianu charged Ioan (Iancu) Panaitescu with the forming of a new institution. Initially, the Safety Police was formed by over 80 commissars and agents. “Was taken from the Prefect’s Office of the Police of Capital the staff of execution: commissars, deputy – commissars and agents. The office staff that belonged until then to the Police Service and General Security came from the Ministry of Home Affairs”. The initial nucleus was formed by: Iancu Panaitescu, Willy Georgescu, Iancu Grigorescu, Dimitrie Manolescu – Sideri. To D.G. Gologan was given the V Brigade – Foreigners. In a short time, the Security was measuring with its sisters in the West of Europe.

In 1922 the Safety had 2835 people. There were 26 brigades of security in Transilvania, 14 in Basarabia, 5 in Bucovina, and 23 brigades and sub-brigades in the rest of the territory. At the passing points of the border there were 27 police stations in Transilvania, 30 in Dobrogea, Basarabia and Bucovina, to which there were added 17 police stations in the Old Kingdom and Basarabia, 9 in Transilvania, 4 in Bucovina and 21 units in ports, at the Danube and Black Sea.

According to Law for the organization of the general police of the state in 1942, the Security Police has the role to “gather, instrument and bring to knowledge of the superior authority, the sciences and clues regarding the deeds, contrary to the public order and safety of the state”. The insult of the Romanian nation, of the state, of the heroes of the nation, of the country flag or other symbols, belonged to the sphere of preoccupation of the Security Police. Here are some of the first representatives of the Security (Safety Police):

IANCU PANAITESCU

He may be considered “the father of Security”. It was told about him that “he had an enormous power to work: nothing passed without being seen by him”. “Although not employed in any formative school, but a brilliant organizer, teacher and psychologist, he puts the bases of our Security. The rebellion is being liquidated, the socialism, they participate in 1913, and combat the irredentist movements, the espionage and participate to the First World War”.

PUIU ALEXANDRESCU

His grandfather, Oprea, died in a forest in Dolj, killed by thieves, being captain of posse. Student at the famous college in Bucharest “Saint Sava” he sustained the school – leaving examination in the same year with Constantin Brancusi, Barbau Paltineanu and Tache Ionescu. In order to support himself, he was giving private classes to children, receiving 3 galbeni. In 1876 he registers at Judicial Sciences, at the University of Bucharest and one year later he is employed at the railway Bucharest – Giurgiu.

After the war of insubordination, in 1878 he is named office chief and deputy of the policemen in Cernavoda. He was among the first Romanian functionaries named in Dobrogea. “I was not dreaming then that my most beautiful years in life, my whole youth, will be used to a continuous and tired rush after the dangerous individuals of the society. “

WILLY GEORGESCU

“He is one of the few examples of people who knew how to honour and make the police job respectable”, was written about him in 1922, in the magazine “Paza”.

Born in 1859 in Ploiesti, he participates at the independence war, being sergeant in the Battalion II Vanatori, then, in 1879 he is hired as sub-commissar at the Police of Ploiesti. A year later he is promoted to the rank of commissar; in 1890 he becomes director of the police and in 1895 policeman of Ploiesti.

After 17 years of work, he requests to be transferred to Bucharest, where he is named chief – commissar of the Circumscription XXI, having to fight with the bands of delinquents in Grand, Grozavesti, Grivita, St Vineri, Campul Cucoanei. In a short time he makes order. The prefect I.G. Saita will grant him in 1902 to lead the Circumscription XVIII, situated at the periphery, one of the hardest at that time. Willy Georgescu transforms the Circumscription from a “problem” to a “model”.

So, after so much hard work, he is called chief of the Security Service at the Prefect’s Office of the Police of Capital and he will become one of the most trustful collaborators of Ion Panaitescu. In 1918 he retires, putting an end to his exceptional career.

ROMULUS P. VOINESCU

Licensed in Law at the University of Bucharest (1890), director of the “Administrative courier” judge of instruction at the Court of Law of Ilfov (1891 – 1903), doctor in law at Paris, was the vice-president of the Romanian Writers’ Society; he wrote under the name of Radu Voinea.

He was inspector at the Security Capital (1903 – 1908), general secretary at the Minstry of Home Affairs (during the occupation, Iasi, 1918) he led the Security in Basarabia, general inspector at SGS (until 1928). On November 6^th 1921 he took part at the opening of the Penal Studies Circle, Penitentiaries and Scientific Police, at the University of Bucharest. There were participating: Mihai Antonescu (the ministry of Justice), the famous professor Vespasian Pella, C.Decuseara (director of the Judicial Statistics) Eugen Cristescu (general subdirector of the Security), Caton Calugareanu, N. Stan Emanuel (general inspectors of the Police). The president of the Scientific Police Section, member of the Society “Graiul Romanesc” director of the magazine “Propilee literare”. He was asked in news – papers “when does he think he will be able to give back to mr Ioan Slavici the manuscripts that were stolen from him during his internship at Jilava”. He was initiated in the Romanian Lodge no 1 Bucharest, in the obedience of the American Great Lodge in Romania. Born on 1867, dies in 1936.

2.2 UN OM - VASILE LASCĂR - ŞI OPERA SA DE CĂPĂTÂI – LEGEA POLIŢIEI (1903)

,,Noi cerem poliţiştilor condiţiuni severe de capacitate şi moralitate şi vom căuta să nu încredinţăm siguranţa statului şi liniştea publică în mâinile unor oameni care nu merită această capacitate. Să facem toate sacrificiile – oricât de mari ar fi ele – pentru a scoate Poliţia din luptele politice: trebuie să facem ca Poliţia să fie într-adevăr pavăza ordinei şi siguranţei interioare a statului’’, spunea Vasile Lascăr în şedinţa Senatului, din 29 ianuarie 1903.

Lascăr s-a născut la 7 noiembrie 1852 la Târgu Jiu. Primar al oraşului natal, doctor în Drept la Paris (1887), deputat liberal din 1884, avocat al Creditului Funciar.

Este ministru de Interne în două rânduri: 21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897 şi 22 noiembrie 1902 – 13 decembrie 1904. În primul mandat de ministru de Interne a menţinut ca prefect al Poliţiei Capitalei pe Caton Lecca, iar în cel de-al doilea (1902-1904), îl numeşte pe Ion G. Saita, un tip reformator, auster, adversar al cultului personalităţii. Cu studii despre serviciile poliţieneşti franceze, austriece şi belgiene şi remarcând concesiile făcute până atunci ideii de reformă în Poliţie, el concepe după principii moderne o lege destinată acestui important corp profesional.

Îşi botează proiectul ,,Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului’’. Potrivit acestui act normativ, ofiţerii de poliţie sunt adevăraţi magistraţi. Ei nu mai sunt agenţi electorali, bătăuşi, neştiutori de carte, instabili în funcţii, ci doctori în drept, licenţiaţi, bacalaureaţi ori cu simplă şcoală, pentru cei în funcţii mici. În martie 1904, toţi poliţiştii aflaţi în serviciu au dat examen de capacitate. Cei care l-au luat au devenit inamovibili. Intră în vigoare un regulament pentru funcţionarea unei autorităţi disciplinare şi pentru ţinerea examenelor de aptitudini şi capacitate. Este un moment istoric, demn de a fi consemnat. Dintr-o ,,organizaţie de putere a partidelor politice’’, Vasile Lascăr a transformat Poliţia ,,într-o corporaţiune demnă de încredere, înzestrată cu toate atribuţiunile necesare’’, aprecia în 1923 dr.V.Popp. Indirect, nu a fost ocolit de critici. Vorbind de efectele Legii Lascăr, Niky Ştefănescu spunea: ,,Poliţiştii, geloşi de atributele magistraturii, devin buni jurisconsulţi, iar magistraţii instructori, buni poliţişti de teren’’.

În 1927, la împlinirea a 20 de ani de la moartea lui, la biserica Amzei s-a ţinut un parastas de pomenire. Au participat: Octavian Goga (ministrul de Interne), Constantin Argetoianu (fost ministru de Interne), Gheorghe Tătărescu şi Ion C. Anastasiu (foşti subsecretari de stat la Interne), mitropolitul Pimen al Moldovei, C.Dimitriu (fost secretar de stat la Interne), Iancu Panaitescu, fost senator, fost director al Siguranţei Generale, G.Corbescu şi G.Petrescu (foşti prefecţi ai Poliţiei Capitalei), directorul Eugen Cristescu, numeroşi poliţişti şi simplii sergenţi de oraş.

În cuvântul său, Gheorghe Tătărescu, subsecretar de stat la Interne, a spus: ,,Cu drept cuvânt, Vasile Lascăr este revendicat ca cel dintâi dezrobitor al funcţionarilor administrativi şi era firesc ca gândul de recunoscătoare amintire să ne adune aici, să fi pornit din iniţiativa acelor străjeri ai ordinii publice şi siguranţei statului, din care Vasile Lascăr voia să facă o a doua magistratură’’.

O gardă de vechi poliţişti a depus o coroană de flori la cavoul său. Pe panglică se afla scris: ,,Amintire recunoscătoare fostului ministru de Interne Vasile Lascăr’’. În alocuţiunea sa, inspectorul Vasile Daşchevici a reliefat drumul anevoios străbătut de Poliţie până la Vasile Lascăr, de la ,,asiatică venalitate’’ la adevărată reformă. (,,Paza’’, decembrie 1937). ,,Fiecare guvern venea cu poliţiştii săi de ocazie. Înţelege oricine ce cultură profesională aveau acei oameni…’’ (I.C.Rallet, 1928).

Vasile Lascăr a fost un reformator şi un vizionar. A introdus noul într-o instituţie complexă, tocmai el, aflat în apusul vieţii, dovedind că, uneori, bătrânii se dovedesc mai reformatori decât cei tineri. A răposat la 23 martie 1907 şi în doar 55 de ani a lăsat ceva în urma sa. Unii i-au spus ,,Părintele Poliţiei’’. Eu i-aş spune ,,Părintele Poliţiei moderne’’.

În semn de onoare, Şcoala Naţională de Poliţie din municipiul Câmpina îi poartă azi numele: VASILE LASCĂR.

Să-i fie ţărâna uşoară!

UN HOMME - VASILE LASCĂR – ET SON ŒUVRE DE CHEVET – LOI DE LA POLICE (1903)

,,Nous demandons aux policiers des conditions sévères de capacité et moralité et nous essayerons de ne pas confier la sécurité de l’Etat et la tranquillité publique dans les mains des hommes qui ne méritent pas cette capacité. Faisons-nous tous les sacrifices – quoique que grands qu’ils soient– afin d’enlever la Police des luttes politiques: on doit faire de sorte que la Police soit vraiment la défense de l’ordre et de la sécurité interne de l’Etat’’, disait Vasile Lascăr dans la séance du Sénat, du 29 janvier 1903.

Lascăr est né le 7 novembre 1852 à Târgu Jiu. Maire de la ville natale, docteur en Droit à Paris (1887), député libéral dès l’année 1884, avocat du Crédit Foncier.

Il est ministre de l’Intérieur deux fois: du 21 novembre 1896 au 26 mars 1897 et du 22 novembre 1902 au 13 décembre 1904. Dans le premier mandat de ministre de l’Intérieur il a maintenu M. Caton Lecca dans la fonction de préfet de la Police de la Capitale, et dans le deuxième mandat (1902-1904), il nomme M. Ion G. Saita, un type réformateur, auster, adversaire du culte de la personnalité. Ayant des études sur les services policiers français, autrichiens et belges et remarquant les concessions faites jusqu’à ce moment-là à l’idée de reforme dans la Police, il conçoit selon des principes modernes une loi destinée à cet important corps professionnel.

Il nomme son projet ,,Loi pour l’organisation de la Police Générale de l’Etat”. Conformément à cet acte normatif, les officiers de police sont des vrais magistrats. Ils ne sont plus des agents électoraux, des bagarreurs, analphabètes, instables dans les fonctions, mais des docteurs en droit, licenciés, diplômés du baccalauréat ou d’une école simple, pour ceux ayant des fonctions inférieurs. En mars 1904, tous les policiers qui étaient salariés ont soutenu l’examen de capacité. Ceux qui ne l’ont pas promu sont devenus inamovibles. Un règlement pour le fonctionnement d’une autorité disciplinaire et pour la soutenance des examens d’aptitudes et capacités entre en vigueur. C’est un moment historique, digne d’être noté. D’une,,organisation de pouvoir des partis politiques’’, Vasile Lascăr a transformé la Police ,,dans une corporation digne de confiance, dotée de toutes les attributions nécessaires, appréciait en 1923 dr. V. Popp. Indirectement, il n’a pas été évité par les critiques. Parlant des effets de la Loi Lascăr, Niky Ştefănescu disait: ,,Les policiers, jaloux des attributs de la magistrature, deviennent des bons jurisconsultes, et les magistrats instructeurs, des bons policiers de terrain”.

En 1927, à l’anniversaire de 20 ans à compter de sa mort, à l’église Amzei on a tenu un requiem de mémoire. Participants: Octavian Goga (ministre de l’Intérieur), Constantin Argetoianu (ancien ministre de l’Intérieur), Gheorghe Tătărescu et Ion C. Anastasiu (anciens sous-secrétaires d’Etat au Ministère de l’Intérieur), le métropolite Pimen de Moldavie, C.Dimitriu (ancien secrétaire d’Etat au Ministère de l’Intérieur), Iancu Panaitescu, ancien sénateur, ancien directeur de la Sécurité Générale, G.Corbescu et G.Petrescu (anciens préfets de la Police de la Capitale), le directeur Eugen Cristescu, des nombreux policiers et des simples sergents de ville.

Dans son discours, Gheorghe Tătărescu, sous-secrétaire d’Etat au Ministère de l’Intérieur, a dit: ,,A bonne raison, Vasile Lascăr est revendiqué comme le premier libérateur des fonctionnaires administratifs et il est normal que l’idée de mémoire reconnaissante de nous ramasser ici, soit commencé de l’initiative des veilleurs de l’ordre et de la sécurité de l’Etat, dont Vasile Lascăr voulait faire une seconde magistrature’’.

Une garde de policiers anciens a déposé une couronne de fleurs à son caveau. Sur le ruban était écrit: ,,Mémoire reconnaissante à l’ancien ministre de l’Intérieur Vasile Lascăr’’.

Dans son allocution, l’inspecteur Vasile Daşchevici a fait ressortir le chemin ardu de la Police jusqu’à Vasile Lascăr, de ,,asiatique vénalité’’ à une vraie reforme. (,,Paza’’, décembre 1937). ,,Chaque gouvernement venait avec ses policiers d’occasion. Tout le monde comprend quelle était la culture professionnelle de ces gens…’’ (I.C.Rallet, 1928).

Vasile Lascăr a été un réformateur et un visionnaire. Il a introduit le nouveau dans une institution complexe, justement lui, à la fin de la vie, prouvant que, quelques fois, les anciens sont plus réformateurs que les jeunes. Il est mort le 23 mars 1907 et dans seulement 55 ans il a laissé tant des choses derrière lui. Quelques uns l’ont nommé ,,Fondateur de la Police’’. Je dirais ,,Fondateur de la Police moderne’’.

En signe d’honneur, l’Ecole Nationale de Police de la municipalité de Câmpina porte à présent son nom : Vasile Lascăr.

Que la terre lui soit légère!

A MAN – VASILE LASCAR – AND HIS WORK – THE LAW OF THE POLICE (1903)

“We ask the policemen severe conditions of capacity and morality and we will search not to give the security of the state and public order in the hand of some people who do not deserve this capacity. We make all the sacrifices – no matter how big they are – in order to get the Police out of the political fights: we must make the Police the shield of order and internal security of the state”, said Vasile Lascar in the meeting of the Senate, in January 29^th 1903.

Lascar was born on November 7^th 1852 at Targu Jiu. Mayor in his native town, doctor in Law at Paris (1887) liberal deputy in 1884, advocate of the Financial Credit.

He is twice minister of Home Affairs: November 21^st 1896 – March 26^th 1897 and November 22^nd 1902 – December 13^th 1904. During the first mandate as minister he maintained as prefect of the Police of Capital Caton Lecca, and in the second mandate he names Ion G Saita, a reformative individual adversary of the personality cult. He studies French, Austrian and Belgian policemen services and remarking the concessions made until then to the idea of reform in Police, he comes up with two modern principles of law designed to this important professional body.

He names his project “the Law for the organization of the General Police of the State”. According to this normative act, the police officers are true magistrates. They are no longer electoral agents, strikers, instable in functions, but doctors in law, licensed, with school, for the ones in lower functions. In March 1904, all policemen on duty gave a capacity exam. The ones that took it became irremovable. From an “organization of power of the politic parties” Vasile Lascar transformed the Police “in a trustful corporation, with all the necessary attributions”, appreciated in 1923 doctor V.Popp. Indirectly, he was not avoided by critics. Talking about the effects of the Lascar Law, Niky Stefanescu said:”Policemen, jealous on the magistrate’s attributes, become better jurist consultants, and the magistrate’s instructors, good for field policemen”.

In 1927 at the commemoration of 20 years from his death, at the Amzei Church was held a requiem. There participated: Octavian Goga (minister of Home Affairs), Constantin Argetoianu (ex minister of Home Affairs), Gheorghe Tatarescu and Ion C. Anastasiu (ex subsecretaries of state at Home Affairs), the metropolitan Pimen of Moldavia, C. Dimitriu (ex se cretary of state at Home Affairs) Iancu Panaitescu, ex senator, ex director of Security, G. Corbescu and G. Petrescu (ex prefects of the Capital Police) the director Eugen Cristescu numerous policemen and simple sergeants from the city.

Gheorghe Tatarescu, sub-secretary of state said: ,,Vasile Lascar is claimed as the first crusher of the administrative officers and was natural that the thought of memory will bring us here, to be started from the initiative of those guards of public orders and state security, of which Vasile Lascar wanted to make the second magistrate’s office’’.

An old guard of policemen put a floral crown on his tomb. On the ribbon there was written:” In the memory of the former minister of Home Affairs Vasile Lascar”.

In his allocation, the inspector Vasile Daschevici pointed out the hard way made by the Police until Vasile Lascar, from “Asian venality” to a real reform. (“Paza’’, December 1937). “Each government came with policemen of occasion. Anyone can understand what professional culture those people had …” (I.C. Rallet, 1928).

Vasile Lascar was a reformer and a visionary. He introduced the new in a complex institution, proving that sometimes old people prove to be more reformer than the young ones. He died on March 23^rd 1907 and in only 55 years he left something behind. Some called him “The father of the Police”. I would call him “The father of the modern Police”.

The National School of Police in the municipality of Campina bears his name: VASILE LASCAR.

Rest in peace!

2.3 CĂRŢI POLIŢIENEŞTI (1888-1942)

LIVRES POLICIERS (1888-1942)

Ion Ihescu – Călăuza sergentului de poliţie, 1888;

Ion Gr. Arghiropol – Model de regulamente de poliţie comunală, 1891;

Nicolae I.Alexiu – Manualul ofiţerului de poliţie judiciară, 1893;

Nicolae Minovici – Şcoala antropologică (Bertillon) pentru agenţii de poliţie, 1900;

I.Roşca – Cartea ofiţerului şi agentului de poliţie, 1903;

I.Gr.Perieţeanu, I.A.Dumitrescu – Manual practic de poliţie judiciară, 1904;

G.A.Tacid – Prefecţii Poliţiei Capitalei, 1905;

P.C.Palady – Călăuza ofiţerului de poliţie, 1909;

Puiu Alexandrescu – În lumea celor răi, 1911;

I.Panaitescu – Călăuza sergenţilor de oraş, 1912;

C.Zguriadescu – Poliţia tehnică şi ancheta judiciară, 1913;

R.P.Voinescu – Controlul străinilor, 1915;

G.Marinescu – Trei ani de prefectorat (12 iunie 1930 – 12 iunie 1933), 1933;

V.Daşchevici – Istoricul Poliţiei Capitalei fosta Agie, 1934;

V.Daşchevici – Istoricul reşedinţelor Poliţiei Capitalei, 1934;

E.Bianu – Ordinea obştească. Îndreptar profesional în ştiinţa poliţienească, 1938;

N.Bucur, Al.Călătorescu – Manual practic de poliţie urbană, 1940;

E.Bianu – Ştiinţa veghei şi pazei publice, 1941;

E.Bianu – Tactica şi tehnica percheziţiei, 1941;

V.Zorzor ş.a. – Călăuza jandarmului agent de poliţie, 1942.

CONSTABULARY BOOKS (1888 – 1942)

Ion Ihescu – The guide of the police sergeant, 1888;

Ion Gr Argiropol – Comunal police - rule patterns, 1891;

Nicolae I Alexiu – the book of the judiciary police officer, 1893;

Nicolae Minovici – The anthropological school for police agents 1900;

Rosca – The book of the policemen and officers, 1903;

I.Gr. Periteanu, I.A. Dumitrescu – Practical course for the judiciary police, 1904;

G.A. Tacid – The prefects of the Capital’s Police,1905;

P.C. Palady – Guide of the police officer, 1909;

Puiu Alexandrescu – In the world of the bad people, 1911;

Panaitescu – The guide of the city sergents, 1912;

C. Zguriadescu – The technical police and the judiciary investigation, 1913;

R. P. Voinescu – Foreigners’ control, 1915;

G. Marinescu – Three years in the prefect’s office (June 12th 1930 –June 12th 1933), 1933;

V. Daschevici – The history of the Capital’s Police, the former Agia, 1934;

V. Daschevici – The history of the residences of the Capital’s Police Departments, 1934;

E. Bianu – Public order. Professional handbook for the Police Department, 1938;

N. Bucur, Al.Calatorescu – Practical book for the urban Police Departments, 1940;

E.Bianu – The science of public law and order, 1941;

E. Bianu – The tactic and technique the search, 1941;

V. Zorzor – The guide of the gendarme within the police department, 1942.

2.4 PORUNCILE POLIŢISTULUI ROMÂN

(după Eugen Bianu, subdirector general al Poliţiei, 1938)

1.Aminteşte-şi zilnic jurământul sfânt depus suveranului şi Patriei, cărora le datorezi – la nevoie – şi sacrificiul suprem!

2.Împuternicirile slujbei nu constituie privilegii, ci îndatoriri grele pe cari să le îndeplineşti exemplar întotdeauna!

3.Fii atent şi corect în exerciţiul funcţiunii; conştiincios, demn şi drept, fără cruţare în lupta cu duşmanii ţării!

4.Fii înţelegător a tot ceea ce te înconjoară şi ajută celui avizat la sprijinul tău!

5.Poartă-te atât în serviciu cât şi în afară astfel cu alţii, cum ai dori tu aceasta de la ei!

6.Fii întotdeauna ascultător faţă de superiori, exemplu bun subalternilor şi camarad bun!

7.Îngrijeşte-ţi sănătatea şi exteriorul, care e oglinda sufletului!

8.Adevărul şi binele obştesc să-ţi fie călăuza şi fii optimist faţă de multele vicisitudini ale slujbei tale grele!

9.Cultivă-te şi desăvârşeşte-ţi continuu cunoştinţele profesionale, pentru a putea fi tot mai folositor serviciului fără glorie, dar plin de abnegaţii!

10.Nu mărimea gradului îţi dă importanţa ca poliţist, ci vrednicia ta profesională, aprecierea care să-ţi fie singura şi marea ta mândrie!

ORDRES DU POLICIER ROUMAIN

(d’après E.Bianu, sous-directeur général

de la Police, 1938)

1. Rappelez-vous chaque jour le serment saint du souverain et de la Patrie, auxquels vous devez– le cas échéant – également le sacrifice suprême!

2.Les attributions du travail ne constituent pas des privilèges, mais des devoirs difficiles que vous devez accomplir toujours de façon exemplaire!

3.Soyez attentifs et corrects dans l’exercice de la fonction; conscients, dignes et droits, sans pitié dans la lutte avec les ennemis du pays!

4.Comprenez tout ce qui est autour et aidez celui avisé à votre aide!

5. Comportez-vous tant au poste de travail quant au-dehors avec les autres, comme vous désirez qu’ils se comportent avec vous!

6. Soyez toujours obéissants à l’égard des supérieurs, exemple bon aux subalternes et bon camarade!

7.Soignez votre santé et votre extérieur, qui est le miroir de l’ame!

8.La vérité et le bien commun soient votre guide et soyez optimiste par rapport aux nombreuses vicissitudes de votre travail difficile!

9.Cultivez-vous et améliorez de façon continue vos connaissances professionnelles, afin de pouvoir être toujours plus utiles au service sans gloire, mais plein d’abnégation!

10.Ce n’est pas la grandeur du degré qui vous donne l’importance comme policiers, mais c’est votre ardeur professionnelle, l’appréciation qui vous soit la seule et grande fierté!

THE ORDERS OF THE ROMANIAN POLICEMAN

(after E.Bianu, general sub director of the Police, 1938)

Daily remember the oath of the sovereign and Country, of the ones whom you owe – in need – the supreme sacrifice!

The powers of the job do not constitute privileges, but heavy duties which you must always realize!

Be careful and correct in exercising your work: conscious, respectable and right, with no spare in the fight against the enemies of the country!

Understand everything that surrounds you and help the ones who need your help!

Act at job and in your free time so that others would follow your example!

Always listen the superiors, be a good example for the subordinates and a good friend!

Take care of your health and exterior that is a mirror of the soul!

Let the truth and good of the army be your guide and be optimist regarding some vicissitudes of the job you have!

Cultivate yourself and improve your professional knowledge, in order to be more useful to the service with no glory, but full of abnegations!

Not the size of the grade gives you importance as a policeman but the hard work you make, the appreciation that must be your only and great pride!

2.5 POLIŢIST ŞI CĂRTURAR - VASILE V. DAŞCHEVICI

Născut la 8 ianuarie 1881, licenţiat în Drept, Vasile Daşchevici a intrat în Poliţie ca agent special clasa III, în 1908. Urcă treptele ierarhice, fiind avansat comisar special ajutor (1909), comisar special cl. III (1911), poliţist cl. I (1913), inspector (1920), poliţist cl. I (1922).

Prin înaltul decret regal nr.2873/ 8 iulie 1920 este distins cu ,,Bărbăţie şi Credinţă cu spade’’ – Clasa II. Motivul: bravura şi devotamentul dovedite în luptele de la Nămoloasa (iunie-iulie 1917), cu Regimentul 69 Infanterie, unde era plutonier t.r.

Decorat cu ,,Steaua României’’, a avut de luptat cu ignoranţa şi inerţia din poliţie. Este poliţistul care, în 1921, avea curajul să scrie despre ,,Insuficienţa poliţiei noastre’’.

La 19 aprilie 1922, la propunerea ministrului de Interne, generalul Arthur Văitoianu, prin decret regal, este demis din funcţia de inspector de poliţie la Prefectura Poliţiei Galaţi, întrucât în publicaţia ,,Paza’’ îl acuzase de ,,furt literar’’ pe Romulus Voinescu, directorul S.G.S.

Istoric şi iubitor de cărţi, ajunge să aibă un anticariat la cunoscuta ,,Casă a Anticarilor’’, situată pe str. Mihai Vodă, chiar lângă actualul sediu al I.G.P.R.. Cercetător la Arhivele Naţionale, apropiat al marelui istoric Nicolae Iorga, fondator al revistei ,,Paza’’, este autorul mai multor cărţi, foarte importante pentru istoria poliţiei noastre, director al Prefecturii Poliţiei Capitalei, şef al Chesturii sectorului galben. Din 1937 era mason în Loja ,,Cavalerii Steagului’’, din obedienţa Marii Loji Naţionale din România. În 1940 era secretar general al Prefecturii Poliţiei Capitalei.

După 23 august 1944 se călugăreşte la Mânăstirea Cernica, sub numele ,,Vladimir’’, o notă din 1950 a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului considerând că ,,are o atitudine duşmănoasă regimului actual’’. Era şi cazul.

POLICIER ET ÉRUDIT - VASILE V. DAŞCHEVICI

Né le 8 janvier 1881, licencié en Droit, Vasile Daşchevici est entrée dans la Police en tant qu’agent spécial classe III, en 1908. Il monte les degrés hiérarchiques, était avancé commissaire spécial aide (1909), commissaire spécial cl. III (1911), policier cl. I (1913), inspecteur (1920), policier cl. I (1922).

Par le haut décret royal no. 2873/ 8 juillet 1920 il est distingué avec ,,Courage et Foi avec épées” – Classe II. Motif: bravoure et dévouement prouvés dans les luttes de Nămoloasa (juin-juillet 1917), avec le Régiment 69 Infanterie, où il était adjudant t.r.

Décoré avec ,,Etoile de la Roumanie’’, il a lutté avec l’ignorance et l’inertie de la police. Il est le policier qui, en 1921, a eu le courage d’écrire sur ,,L’Insuffisance de notre police’’.

Le 19 avril 1922, sur la proposition du ministre de l’Intérieur, le général Arthur Văitoianu, par décret royal, est demis de la fonction d’inspecteur de police de la Préfecture de Police de Galaţi, parce que dans la publication ,,Paza’’ il avait accusé de ,,vol littéraire’’ Romulus Voinescu, le directeur de S.G.S.

Historien et passionné des livres, il arrive à avoir un magasin de bouquiniste auprès de la renommée ,,Maison des Bouquinistes’’, sise rue Mihai Vodă, justement près de l’actuel siège de I.G.P.R.. Chercheur aux Archives Nationales, ami du grand historie Nicolae Iorga, fondateur de la revue ,,Paza’’, il est l’auteur de plusieurs livres, très importants pour l’histoire de notre police, directeur de la Préfecture de la Police de la Capitale, chef de la Questure du secteur jaune. Dès l’année 1937 il était maçon dans la Loge ,,Cavaliers du Drapeau’’, de l’obédience de la Grande Loge Nationale de Roumanie. En 1940 il était secrétaire général de la Préfecture de la Police de la Capitale.

Après le 23 août 1944 il entre dans la religion auprès de la Monastère Cernica, sous le nom ,,Vladimir’’, une note de l’année 1950 de la Direction Générale de la Sécurité du Peuple considérant qu’il ,,a une attitude hostile au régime actuel’’. C’était normal.

POLICEMAN AND SCHOLAR – VASILE V. DASCHEVICI

Born on January 8^th 1881, licensed in Law, Vasile Daschevici entered the Police as special agent, class III, in 1908. He climbs up on the hierarchical scale being advanced at the rank of special deputy commissar (1909), special commissar class III (1911), policeman class I (1913), inspector (1920), policeman class I (1922).

With the first high royal decree no 2873/ July 8^th 1920 he is distinguished with “Manhood and faith with the swords - Class II”.The reason: the bravery and commitment proved in the fights at Namoloasa (June – July 1917) with the Battalion 69 infantry where he was warrant officer .

Decorated with the “Romania’s Star”, he fought with the ignorance and inertia in the police. He is the policeman that in 1921 had the courage to write about the “Insufficiency of our police”.

On April 19th 192, at the proposal of the ministry of Internal Affairs, general Arthur Văitoianu, through royal decree, he is dismissed from his job as police inspector in Galati, as the publication “Paza” had accused Romulus Voinescu, the director of S.G.S., of literary theft.

Historian and book lover, he will later own a second-hand bookshop at the well – known “House of second-hand bookshops”, situated on Mihai Voda Street near the actual headquarters of IGPR. Researcher at the National Archives, close to the great historian Nicolae Iorga, fondant of the ”Paza” magazine he is the author of many very important books for the history of the police, director of the Prefect’s Office of the Capital Police chief of the Yellow sector. In 1937 he was mason in the Lodge “The flag’s knights”, by the obedience of the Great National Lodge of Romania. In 1940 he was general secretary of the Prefect’s office of the Capital’s Police.

After August 23^rd 1944 he becomes a monk at the Cernica Monastery with the name of “Vladimir”, a note from 1950 of the General Direction of Security of the People considering that “he has an enemy’s attitude regarding the actual regime”. It was the case.

2.6 CUGETĂRI ROMÂNEŞTI

despre poliţist şi poliţie

v ,,Cea mai mare răsplată pentru care trebuie să lupte în viaţa sa orice poliţist este satisfacţia de a putea da cât mai multe probe de integritate, disciplină şi devotament’’.

(col.Sergiu Voinescu, prefectul Poliţiei Bucureşti, 1888)

v ,,Dacă stabilitatea este bună în toate funcţiunile publice, în Poliţie este indispensabilă’’.

(ministrul de Interne Vasile Lascăr, 1905)

v ,,Fără înălţare sufletească, în nicio ramură de activitate nu se poate face nimic trainic’’.

(G-ral Arthur Văitoianu, ministru de Interne, 1921)

v ,,Poliţia face parte din instituţiunile fundamentale ale organizaţiunei administrative a unui stat. Nu există ramură al administraţiei publice care să nu aibă poliţia sa. Iar importanţa Poliţiei, ca instituţiune preventivă, este îndeobşte cunoscută’’.

(dr.Romul Boilă, profesor de drept constituţional, Cluj, 1923)

v ,,Bunul mers al unui serviciu de poliţie este în funcţie de conducere, de comandă’’.

(I.C.Rallet, inspector de poliţie, 1928)

v ,,Din cauza însărcinărilor ce-i incumbă, de a veghea la aplicarea legilor şi regulamentelor şi din cauză că ea este aceea care pune mâna pe făcătorii de rău şi pe cei cari trăiesc în conflict continuu cu legile, Poliţia este instituţiunea din stat cea mai criticată şi deci cea mai puţin simpatică’’. (Revista pentru Poliţia Românească, 1928)

v ,,Nu numai o lege nouă are să transforme o poliţie veche’’. (un şef de poliţie, în 1928)

v ,,Poliţistul să ştie că nu are şi nu trebuie să aibă alt judecător decât legea şi conştiinţa lui’’.

(D.R.Ioaniţescu, subsecretar de stat la Interne, 1929)

v ,,Vrednicia poliţistului nu depinde de mărimea gradului său, ci de capacitatea sa profesională’’.

(dr.Eugen Bianu, subdirector general al Poliţiei, 1938)

v ,,Funcţionarul poliţienesc trebuie să aibă demnitate şi răspundere. În conduită şi în uniformă stă prestigiul Poliţiei, la fel ca şi în Armată’’.

(ministrul de Interne Mihai Ghelmegeanu, 27 noiembrie 1939)

v ,,Mânat de dragostea neţărmurită şi de un adânc devotament pentru rege şi ţară, voi depune toată puterea mea de muncă şi tot sufletul meu pentru a răspunde încrederii cu care am fost onorat de Majestatea Sa Regele şi Înaltul Guvern’’.

(general Rodrig Modreanu, în cuvântul de instalare în fruntea Prefecturii Poliţiei Capitalei, 27 noiembrie 1939)

v ,,Printre aceşti funcţionari poliţieneşti, atât din serviciile centrale, cât şi exterioare, sunt mulţi buni şi bravi, nişte adevăraţi chinuiţi ai datoriei, ai celei mai trudite slujbe, care au înţeles şi au ştiut adeseori să înlocuiască lipsurile şi neajunsurile serviciului cu frânturi rupte din sufletul lor românesc, din acel suflet care nu cunoaşte ceva mai presus decât îndeplinirea cu sfinţenie a datoriei, împinsă până la sacrificiul suprem pentru rege şi ţară!

Aceştia [sunt] soldaţi devotaţi ai ordinii româneşti, slujbaşii serviciului nostru plin de abnegaţii şi vicisitudini, dar fără glorie, criticaţi adesea cu o regretabilă şi culpabilă superficialitate, din care mulţi pot fi asemănaţi şi ar merita titulatura de <<eroi fără nume>>’’.

(Dr.Eugen Bianu, 27 noiembrie 1939)

v ,,Poliţistul nu trebuie să uite niciodată că discreţiunea profesională trebuie să-i fie o a doua natură!’’

(Dr.Eugen Bianu, 1939)

v ,,Cel care se consacră carierei dificile – cum este Poliţia – trebuie educat’’.

(Gheorghe D. Rânzescu, Poliţia de Siguranţă – Poliţia Informativă, 1940)

v ,,Pentru a-şi apăra şi conserva existenţa, cele mai primitive înjghebări omeneşti au creat organe speciale de poliţie din cele mai vechi timpuri’’.

(Nicolae I. Turcu, şef de Poliţie în Prefectura Poliţiei Capitalei, 1941)

v ,,Viaţa unui stat, pentru siguranţa, liniştea şi dezvoltarea sa, se reazimă pe Armată şi pe Poliţie’’.

(general Grigore Costandache, Armata şi Poliţia, ,,Siguranţa’’, Anul II, nr.1/ decembrie 1941)

v ,,Diletantismul în materie de Poliţie Judiciară poate fi corectat de instanţă. În Siguranţă devine funest’’.

(Revista ,,Siguranţa, 1941)

v ,,Damienoiu Gheorghe este omul în inima căruia nu şi-a găsit loc ispita. Damienoiu este gardianul care a ştiut să reziste şi să nu-şi păteze fiinţa şi slujba chiar atunci când răsplata necinstei sale ar fi fost nu mai puţin de un milion câştigat fără nici un risc. Este un semn bun pentru noi românii când se produc astfel de acte şi o mândrie când unul dintre ai săi a ştiut să-i ridice prestigiul’’.

(Revista ,,Poliţia Română’’, 1941)

v ,,Poliţiştii sunt acei cari, cu toate vicisitudinile timpului, cu toate criticile neîntemeiate şi bârfelile nesocotite, stau strajă neclintită în îndeplinirea datoriei, asigurând cetăţeanului o odihnă liniştită prin apărarea vieţii şi avutului său’’.

(Raliu N.Georman, subdirector general al Poliţiei, 1941)

v ,,Din punct de vedere juridic, raportul dintre Poliţie şi administraţie nu se poate situa decât în cadrul unor relaţiuni de strictă colaborare’’.

(General de Corp de Armată Constantin Z. Vasiliu, subsecretar de stat pentru Poliţie, 1942)

v ,,Nu se poate concepe o organizare a serviciilor poliţieneşti cu elemente fără cultură şi o pregătire tehnică minimală. O recrutare serioasă şi o specializare temeinică nu se poate face decât prin şcoală profesională’’.

(Raliu N. Georman, secretar general al Prefecturii Poliţiei Bucureşti, 1943)

v ,,Nedezminţind virtuţile străbune, pe aceeaşi linie cu Armata, Poliţia a sângerat în această încleştare fără pereche, împletind activitatea zilnică cu fir de aur din faptele de arme ale bravilor ei fii, căzuţi cu faţa la inamic’’.

(,,Poliţia’’, iunie 1943)

v ,,Elemente pregătite, neîntinate, serioase şi de o moralitate exemplară, sunt tot atâtea cerinţe care trebuie să intre necondiţionat în alcătuirea aluatului cu care instituţia poliţienească trebuie să-şi aşeze temeliile ei’’.

(G-ral Diaconescu, directorul general al Poliţiei, 1943)

v ,,Într-o ţară sănătoasă, cu un popor demn şi unit, Poliţia nu poate fi decât o adevărată magistratură’’.

(Mihai Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, 1943).

REFLEXIONS

sur le policier et la police

v ,,La plus grande récompense pour laquelle tout policier doit lutter dans sa vie, c’est la satisfaction de pouvoir donner plusieurs preuves possibles d’intégrité, discipline et dévouement”.

(col. Sergiu Voinescu, préfet de la Police de Bucarest, 1888)

v ,,Si la stabilité est bonne dans toutes les fonctions politiques, dans la Police elle est indispensable”.

(ministre de l’Intérieur, Vasile Lascăr, 1905)

v ,,Sans ascension spirituelle, dans aucune branche d’activité n ne peut faire rien durable”.

(Général Arthur Văitoianu, ministre de l’Intérieur, 1921)

v ,,La police fait partie des institutions fondamentales de l’organisation administrative d’un Etat. Il n’existe pas une branche de l’administration publique qui n’ait pas sa position. Et l’importance de la police, en tant qu’institution préventive, est très connue’’.

(dr.Romul Boilă, professeur de droit constitutionnel, Cluj, 1923)

v ,,Le bon fonctionnement d’un service de police dépend de la direction, de la commande”.

(I.C.Rallet, inspecteur de police, 1928)

v ,,A causes des attributions qui lui incombent, de veiller à l’application des lois et des règlements et à cause du fait que celle qui met la main sur les malfaiteurs et ceux qui vivent en conflit continu avec les lois, la Police est l’institution de l’Etat plus critiquée et par conséquent moins sympathique” .

(Revue pour la Police Roumaine, 1928)

v ,,On ne peut pas transformer une police ancienne seulement par une loi nouvelle’’. (un chef de police en 1928)

v ,,Le policier doit savoir qu’il n’a et il ne doit avoir autre juge que la loi et sa conscience’’.

(D.R.Ioaniţescu, sous-secrétaire d’Etat au Ministère de l’Intérieur, 1929)

v ,,L’ardeur du policier ne dépend pas de grandeur du son grade, mais de sa capacité professionnelle’’.

(dr.Eugen Bianu, sous-directeur général de la Police, 1938)

v ,,Le fonctionnaire policier doit avoir de la dignité et de la responsabilité. C’est dans la conduite et dans l’uniforme que le prestige de la Police réside, comme dans l’Armée”.

(ministre de l’Intérieur, Mihai Ghelmegeanu, 27 novembre 1939)

v ,,Mené par l’amour sans limites et d’un dévouement profond pour le roi et le pays, je déposerai tout mon pouvoir de travail et tout mon âme afin de répondre à la confiance avec laquelle j’ai été honorée par sa Majesté le Roi et le Haut Gouvernement’’.

(général Rodrig Modreanu, dans le discours d’installation en tête de la Préfecture de la Police de la Capitale, le 27 novembre 1939)

v ,,Parmi ces fonctionnaires policiers, tant des services centraux, quant ceux extérieurs, il existe plusieurs bons et braves, de vrais torturés du devoir, du travail le plus fatiguant, qui ont compris et ont su souvent remplacer les manques du service avec des parts rompues de leur âme roumain, de l’âme qui ne connaît autre chose que l’accomplissement exact du devoir, jusqu’au sacrifice suprême pour le roi et le pays!

Ces [sont] soldats dévoués de l’ordre roumain, les employés de notre service plein d’abnégations et vicissitudes, mais sans gloire, critiqués souvent avec une superficialité regrettable et coupable, dont plusieurs peuvent être similaires et mériteraient la titulature de <<héros sans noms>>’’.

(Dr.Eugen Bianu, 27 novembre 1939)

v ,,Le policier ne doit oublier jamais qu la discrétion professionnelle doit lui être une seconde nature!’’

(Eugen Bianu, 1939)

v ,,Celui qui se consacre à la carrière difficile– comme la Police– doit être éduqué”.

(Gheorghe D. Rânzescu, Police de Sécurité– Police Informative, 1940)

v ,,Afin de défendre et conserver l’existence, les plus primitives formes humaines ont créé des organes spéciaux de police depuis longtemps’’.

(Nicolae I. Turcu, chef de Police dans la préfecture de la Police de la Capitale, 1941)

v ,,La vie d’un Etat, pour sa sécurité, sa tranquillité et son développement, s’appuie sur l’Armé et sur la Police”.

(général Grigore Costandache, Armée et Police, ,,Siguranţa’’, An II, no.1/ décembre 1941)

v ,,Le dilettantisme en matière de Police Judiciaire peut être corrigé par l’instance. Dans la Sécurité il devient funeste’’.

(Revue ,,Siguranţa, 1941)

v ,,Damienoiu Gheorghe est l’homme dans l’âme duquel la tentation n’a pas pu pénétrer. Damienoiu est le gardien qui a su résister et ne pas profaner son être et son poste de travail même quand la récompense de son déshonneur aurait été pas mois d’un million gagné sans aucun risque. C’est un bon signe pour nous les Roumains quand de tels actes se produisent, et une fierté quand l’un des siens a su élever le prestige’’.

(Revue ,,Poliţia Română’’, 1941)

v ,,Les policiers sont ceux qui, malgré toutes les vicissitudes du temps, toutes les critiques non fondées et les calomnies, accomplissent leur devoir, assurant au citoyen un repos tranquille par la défense de sa vie et de sa fortune’’.

(Raliu N.Georman, sous-directeur général de la Policice, 1941)

v ,,De point de vue juridique, le rapport entre la Police et l’administration ne peut se situer que dans le cadre des relations de stricte collaboration’’.

(Général de Corps d’Armée Constantin Z. Vasiliu, sous-secrétaire d’Etat pour la Police, 1942)

v ,,On ne peut pas concevoir une organisation des services policiers avec des éléments sans culture et une préparation technique minimale. Un recrutement sérieux et une spécialisation fondée ne peuvent être faits que par une école professionnelle”.

(Raliu N. Georman, secrétaire général de la Préfecture de la Police de Bucarest, 1943)

v ,,Sans démentir les vertus des ancêtres, sur la même ligne avec l’Armée, la Police a perdu du sang dans cette lutte sans pareil, tressant l’activité quotidienne avec fil d’or des faits d’armes de ses braves fils, tombés la face vers l’ennemi”.

(,,Poliţia’’, juin 1943)

v ,,Eléments préparés, immaculés, sérieux et d’une moralité exemplaire, sont des exigences qui doivent entrer de façon inconditionnée dans la composition de pâte avec laquelle l’institution policière doit mettre ses fondements’’.

(G-ral Diaconescu, directeur général de la Police, 1943)

v ,,Dans un pays sain, avec un peuple digne et uni, la Police ne peut être qu’une vraie magistrature’’.

(Mihai Antonescu, président du Conseil des Ministres, 1943).

MEDITATIONS

about the policeman and the police

v “The greatest reward for which any policeman must fight is the satisfaction of being able to give more evidence of integrity, discipline and devotement”.

(Col. Sergiu Voinescu, the prefect of the Police in Bucharest, 1888)

v “If the stability is good in all the public functions, in Police is indispensable”.

(The minister of Home Affairs Vasile Lascar, 1905)

v “The police make integrating part of the fundamental institutions of the administrative organizations of a state. There is no branch of the public administration that does not have its policy. The importance of the police as a preventive institution is known”.

(Doctor Romul Boila, constitutional law professor, Cluj, 1923)

v “Because of the charges of watching over the application of the law and rules and because it is the one that gets the delinquents and the ones that live in continuous conflict with the law, the Police is the institution of the state most criticised and the least sympathized”.

(the magazine for the Romanian Police, 1928)

v “Not just a new law is going to transform an old police”.

(a chief of police, in 1928)

v “The policeman must know that he has not and must not have another judge but the law and his consciousness”.

(DR Ioanitescu sub-secretary of state at Home Affairs, 1929)

v “The policeman must have dignity and responsibility. In conduit and uniform stands the prestige of the Police, as well as in the Army”.

(The minister of Home Affairs Mihai Ghelmegeanu, November 27^th 1939)

v “Ruled by the endless love and a deep devotement for the king and country, I will make my best in work in order to respond to the trust with which I was honoured by His Majesty the King and the High Govern”.

(General Rodrig Modreanu, in the speech of installing in the head of the Capital Police Prefect’s Office, November 27^th 1939)

v “Among these officers, from the central services and the external ones, there are many brave, true tortured of duty, of the most hard job, who understood and know how to replace the lacks and troubles of the service with broken pieces of their Romanian soul, from that soul that knows nothing else but the fulfilling of duty, until the supreme sacrifice for the king and country!

These are soldiers of the Romanian order, officers of our service full of abnegations but without glory, criticized with a regrettable superficiality, of which many may be assembled and would disserve the title of “heroes without name”.

(Dr Eugen Bianu, November 27^th 1939)

v “The policeman must not forget that the discretion must be his second nature!”

(Dr Eugen Bianu, 1939)

v The one the sacrifices himself to a dificult career such as one in the Police departament must be educated’’.

(Gheorghe D. Ranzescu, The Safety and Informative Departments)

v “In order to defend and preserve the existence, the most primitive human organizations have created special police organisms since the oldest times”.

(Nicolae I. Turcu, chief of the Police of the Capital’s Prefect’s Office, 1941)

v “The life of a state for security, order and development is based on the Army and Police”.

(general Grigore Costandache, The Army and the Police “Security” Year II no 1/ December 1941)

v “The dilettantism regarding the Judicial Police may be corrected by the court. In Security it becomes fatal’’.

(The “Safety” magazine 1941)

v “Damienoiu Gheorghe is the man in whom the temptation did not find a place. Damienoiu is the guardian who knew to resist and to keep his existence and job clean even when the reward of his disgrace would be not less than a million won with no risk. It is a good sign for the Romanians when such deeds are produced and a pride when one of them knew how to higher the prestige”.

(“The Romanian Police” magazine 1941)

v “The policemen are the ones who, with all the critics and untrue words, guard the fulfilling of duty, assuring the citizen’s quite rest by defending his life and treasure”.

(Raliu Georman sub-director of the Police 1941)

v “From a judicial point of view, the relation between the Police and administration can not be situated in the frame of some relations of strict collaboration”.

(General in the Army, Constantin Z. Vasiliu, sub – secretary of state for Police, 1942)

v “There can not be conceived an organization of policemen services with elements without culture and a minimum technical preparation. A serious recruitment and a solid specialization can be made only through a professional school”.

(Raliu Georman subdirector of the Police 1943)

v “Not giving the lies of the old virtues, on the same line with the Army, the Police bled in this fight without pair, gathering the daily activity with golden wires from the deeds of the brave sons, fallen with the face towards the enemy”.

(Police, June 1943)

v “The prepared elements, serious ones and of morality are believes that must enter unconditionally in the completion of the whole with which the police department must settle its foundations”.

(G-ral Diaconescu the general director of the Police 1943)

v “In a healthy country, with a dignified and united people, the Police can be nothing but a true magistrature”.

(Mihai Antonescu, Chairman of the Ministry Council, 1943).

2.7 PLACA DE ONOARE

DE LA PREFECTURA POLIŢIEI CAPITALEI

Din iniţiativa prefectului Poliţiei Capitalei, g-ral Eracle Nicoleanu, la 18 februarie 1921 a avut loc inaugurarea plăcii de onoare a Prefecturii Poliţiei Capitalei.

Placa avea două secţiuni: ,,Morţi pentru Patrie’’ şi ,,Făcându-şi datoria în serviciu’’.

Au participat: ministrul de Interne, generalul Arthur Văitoianu, Gheorghe Olăraşu (inspectorul general al poliţiilor), general Eracle Nicoleanu (prefectul Poliţiei Capitalei), Vasile Gustav (inspectorul-şef al Siguranţei Capitalei), Ion Ionescu (directorul general al închisorilor), numeroşi poliţişti.

La ora 10.00, s-a oficiat un serviciu religios, de către cuviosul Arhimandrit Gherontie Nicolau, care, în cuvântul său a spus: ,,Eroii a căror amintire o prăznuim – ofiţeri şi agenţi de poliţie ai Capitalei – au ştiut să ne apere, când a sosit ceasul cel mare, cu arma în mână şi de duşmanii din afară, întregind ţara şi unind toată suflarea românească, sub cutele aceluiaşi sfânt drapel. Iată icoana voastră. Priviţi-o cu respect şi cu evlavie. Ea vă vorbeşte de camarazii voştri dispăruţi’’.

În discursul său, ministrul de Interne a amintit de un episod petrecut pe frontul de la Mărăşeşti, când la el s-a prezentat un tânăr, Vasile Chilian, care i-a declarat solemn: ,,Domnule general, oameni din Poliţie, împreună cu mine, ne-am hotărât, cu pericolul vieţii noastre, să dăm ştiri despre tot ceea ce se întâmplă dincolo de reţelele duşmane. Vom căuta să înlesnim reîntoarcerea prizonierilor luaţi de inamic şi să le dăm putinţa să-şi poată face din nou datoria către ţară’’.

Vasile Chilian şi cei care-l însoţeau au fost omorâţi.

Iată câţiva dintre eroii Bucureştiului:

FILIPACHE PROTOPOPESCU – este cel care, însoţit de generalul Mihai Rasti şi de inspectorul de poliţie Creţu, urmăreşte o bandă de infractori în zona cimitirului Bellu, care riposta cu foc; un glonţ îl loveşte în piept şi poliţistul cade pentru totdeauna;

NICULAE DAMIAN – agent special, omorât la 27 noiembrie 1917 de fraţii Belici, asasini din Iaşi;

NICULAE ION – agent special, se stinge la 22 septembrie 1920, în urma unor torturi ale unor criminali;

ION P. IONESCU – agent permanent, împuşcat la 16 ianuarie 1922, în timpul arestării unor tâlhari;

ION ALEXIE – sergent de oraş, ucis de cei pe care-i escorta, la 26 aprilie 1910;

GHEORGHE SACHE – ucis la 18 mai 1912 pe strada Orzari, în timpul unei urmăriri;

GHEORGHE UNGUREANU – asasinat la 14 martie 1919 de un delincvent;

DUMITRU NIŢĂ – sergent de oraş, împuşcat de hoţi la 3 decembrie 1919;

ION GHEORGHE – împuşcat la 10 mai 1920 pe şoseaua Iancului.

La 20 octombrie 1941, la biserica Olari a avut loc o slujbă de pomenire a poliţiştilor ucişi la datorie:

CONSTANTIN POPOVICI – comisar la Brăila, ucis de gloanţele inamicului;

NECULAI COJOCARU – comisar-ajutor la Chestura Iaşi, omorât în timpul bombardamentului din 26 iunie 1941, în timp ce îndruma populaţia necombatantă către un adăpost;

IOAN EPURE – comisar-ajutor la Chestura Iaşi, lovit de schije în post;

IOAN POPOV – şef de poliţie în Odessa, căzut în urma atacului bolşevicilor;

SEBASTIAN CĂLINESCU – impiegat la Poliţia Râmnicu Vâlcea;

VIRGIL BANU – agent la Inspectoratul de Poliţie Craiova;

VASILE GAVRILESCU – gardian public, Chestura Iaşi;

VICTOR VĂCARU – gardian public, Detaşamentul Carmen Sylva;

AUREL TRUŞCAN – gardian public, Chestura Iaşi;

ŞTEFAN CIUTĂ – om de serviciu, Prefectura Poliţiei Bucureşti.

PLAQUE D’HONNEUR DE LA PRÉFECTURE DE LA POLICE DE LA CAPITALE

De l’initiative du préfet de la Police de la Capitale, le général Eracle Nicoleanu, le 18 février 1921 a eu lieu l’inauguration de la plaque d’honneur de la Préfecture de la Police de la Capitale.

La plaque avait deux sections: ,,Morts pour la Patrie’’ et ,,Accomplissement du devoir’’.

Participants: le ministre de l’Intérieur, général Arthur Văitoianu, Gheorghe Olăraşu (inspecteur général des polices), le général Eracle Nicoleanu (préfet de la Police de la Capitale), Vasile Gustav (inspecteur en chef de la Sécurité de la Capitale), Ion Ionescu (directeur général des prisons), des nombreux policiers.

A 10h00, l’Archimandrite Gherontie Nicolau a célébré un service religieux, disant dans son discours: ,,Les héros dont la mémoire nous célébrons– officiers et agents de police de la Capitale – ont su nous défendre, quand le grand moment est arrivé, l’arme à la main, également des ennemis extérieurs, complétant le pays et unifiant tous les Roumains, sous les plis du même drapeau saint. Voilà votre icône. Regardez-la avec du respect et dévotion. Il vous parle de vos camarades disparus”.

Dans son discours, le ministre de l’Intérieur a mentionné un épisode passé sur le front de Mărăşeşti, quand un jeune homme s’est présenté, Vasile Chilian, qui lui a déclaré solennellement: ,,Monsieur le général, des hommes de la Police, et moi, nous nous sommes décidés, avec le prix de notre vie, de donner des nouvelles sur tout ce qui se passe au-delà des réseaux ennemis. Nous essayerons de faciliter le retour des prisonniers pris par l’ennemi et leur donner la possibilité de faire de nouveau son devoir à l’égard du pays”.

Vasile Chilian et ceux qui l’accompagnaient ont été tués.

Voilà quelques uns des héros de Bucarest:

- FILIPACHE PROTOPOPESCU – est celui qui, accompagné par le général Mihai Rasti et l’inspecteur de police Creţu, poursuit une bande de malfaiteurs dans la zone du cimetière Bellu, qui ripostait avec feu; une balle le frappe dans la poitrine et le policier tombe pour toujours ;

- NICULAE DAMIAN – agent spécial, tué le 27 novembre 1917 par les frères Belici, assassins de Iaşi;

- NICULAE ION – agent spécial, mort le 22 septembre 1920, suite à des tortures des criminels;

- ION P. IONESCU – agent permanent, tué le 16 janvier 1922, durant l’arrestation des brigands;

- ION ALEXIE – sergent de ville, tué par ceux qu’il escortait, le 26 avril 1910;

- GHEORGHE SACHE – tué le 18 mai 1912 dans la rue Orzari, durant une poursuite;

- GHEORGHE UNGUREANU – assassiné le 14 mars 1919 par un délinquant;

- DUMITRU NIŢĂ – sergent de ville, tué par les voleurs le 3 décembre 1919;

- ION GHEORGHE – tué le 10 mai 1920 sur şoseaua Iancului.

Le 20 octombre 1941, à l’église Olari a eu lieu un service divin de mémoire des policiers tués au devoir:

- CONSTANTIN POPOVICI – commissaire à Brăila, tués par les balles de l’ennemi ;

- NECULAI COJOCARU – commissaire-aide auprès de la Questure de Iaşi, tué durant le bombardement du 26 juin 1941, quand ils dirigeait la population non combattante vers un abri;

- IOAN EPURE – commissaire-aide auprès de la Questure Iaşi, frappé par des éclats d’obus dans le poste;

- IOAN POPOV – chef de police à Odessa, tombé suite aux attaques des bolcheviques;

- SEBASTIAN CĂLINESCU – employé à la police de Râmnicu Vâlcea;

- VIRGIL BANU – agent auprès de l’Inspection de Police de Craiova

- VASILE GAVRILESCU – gardien public, Questure Iaşi;

- VICTOR VĂCARU – gardien public, Détachement Carmen Sylva;

- AUREL TRUŞCAN – gardien public, Questure Iaşi;

- ŞTEFAN CIUTĂ – homme de service, Préfecture de la Police de Bucarest.

THE HONOR BOARD FROM THE PREFECT’S OFFICE OF THE POLICE OF CAPITAL

From the initiative of the Prefect of the Capital Police General Nicolaescu, on February 18^th 1921 the inauguration of the honour board of the Prefect’s Office of the Capital Police took place.

The board had two sections: “Dead for the Country” and “Making their duty in service”.

There participated the minister of Home Affairs, general Arthur Vaitoianu, Gheorghe Olarasu (police inspector), general Eracle Nicoleanu (prefect of the Capital Police), Vasile Gustav (chief inspector of the Capital’s Security), Ion Ionescu (director of the jails), many policemen.

At 10.00 a religious service was officiated by the Archimandrite Gherontie Nicolau, who said in his speech:” The heroes whose memory we cherish today - officers and agents of the Capital Police – knew how to defend us from the enemies when the time came, with the weapon in their hand, completing the country and unifying all the Romanian people, under the same flag. Here is your icon. Look at it with respect. It speaks of your comrades”.

In his speech, the minister of Home Affairs remembered of a past episode on the front at Marasesti when Vasile Chilian, a young man, came to him and declared: “Mister General, people of the Police, together with me, decided, with the risk of endangering our lives, to give notice about everything that happens behind enemy’s lines. We will search for a way to get the prisoners taken by the enemy and give them strength to be able to fulfil their duty”.

Vasile Chilian and the ones that accompanied him were killed.

Here are some of the heroes of Bucharest:

FILIPACHE PROTOPOPESCU – is the one who together with general Mihai Rasti and inspector Cretu, followed a band of delinquents in the zone of Belu cemetery, that responded with fire; one bullet hit him in the chest

NICULAE DAMIAN – special agent, killed on November 27^th 1917 by the Belici brothers, assassins from Iasi;

NICULAE ION – special agent, dies on September 22^nd 1920 as a consequence of some criminal tortures;

ION P. IONESCU – permanent agent, shot on January 16^th 1922, during the arrest of some burglars;

ION ALEXIE – city sergeant, killed by the ones he was escorting on April 26^th 1910;

GHEORGHE SACHE – killed on May 18^th 1912 on the Orzari street during a following;

GHEORGHE UNGUREANU – assassinated on March 14^th 1919 by a delinquent;

DUMITRU IONITA – city sergeant, shot by thieves on December 3^rd 1919;

ION GHEORGHE – shot on May 10^th 1920 on Iancului street;

On October 20^th 1941, a commemoration of the policemen killed on duty took place at the church Olari:

CONSTANTIN POPOVICI – commissar at Braila, killed by the enemy’s bullets;

NECULAI COJOCARU – deputy – commissar at Chestura Iasi, killed during the bombardment on June 26^th 1941, while he was helping the non-combatant people shelter;

IOAN EPURE – deputy – commissar at Chestura Iasi killed by shell splinter on duty;

IOAN POPOV – head of the police in Odessa, fallen as a result of the Bolsheviks attack;

SEBASTIAN CALINESCU - minor civil servant AT THE Ramnicu Valcea Police;

VICTOR VACARU – public guardian Detachment Carmen Sylva;

AUREL TRUSCAN – public guardian, Chestura Iasi;

STEFAN CIUTA – service man, Prefect’s Office of the Police of Bucharest.

2.8 CÂTEVA PARTICIPĂRI INTERNAŢIONALE

Începuturile INTERPOL-ului pot fi considerate până în primul război mondial, în anul 1914, când, în zilele de 14-17 aprilie, în principatul Monaco, are loc o Conferinţă internaţională a poliţiştilor şi magistraţilor din 15 ţări, printre care şi România, prin reprezentantul său, Romulus Voinescu. Invitaţia a venit de la prinţul Albert I de Monaco. Doi ani mai târziu, un congres similar s-a ţinut la Bucureşti.

După un drum anevoios, marcat şi de prima conflagraţie mondială, în primele zile ale lui septembrie 1923, avea loc la Viena un Congres Internaţional de Poliţie, care, prin participanţi, îşi propunea combaterea criminalităţii internaţionale, organizarea unor birouri de siguranţă ,,cu atribuţia de a răspunde nevoilor de urmărire de la stat la stat’’, organizarea poliţiei internaţionale ş.a. Dar propunerea de bază – şi anume aceea a creării unei Comisii Internaţionale de Poliţie Criminală (C.I.P.C.) – a venit din partea şefului poliţiei din Austria, Johannes Schöber.

Printre reprezentanţii celor 27 de state prezente la congres s-a numărat şi dr.Eugen Bianu din Direcţiunea Generală a Poliţiei. Datorită prestigiului profesional de care se bucura, poliţistul român, director general al Poliţiei de Siguranţă, a fost ales timp de două mandate în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei. Aşadar, anul 1923 este considerat anul înfiinţării INTERPOL-ului (Comisia Internaţională de Poliţie Criminală), România fiind membru fondator. În acest context, nu trebuie uitat că, în perioada interbelică, Poliţia Română trimitea ofiţeri la specializare, în Occident, că Poliţia Română primea revista ,,Police Criminelle International’’ şi alte publicaţii de specialitate.

Un larg ecou a găsit propunerea delegatului austriac Schultz, de a crea un birou internaţional de poliţie, ,,care să stea la dispoziţia tuturor poliţiilor, cu relaţiuni şi informaţiuni de specialitate’’, în timp ce propunerea lui Mihail Bankous (Iugoslavia), de a se crea ,,un corp special de ataşaţi de poliţie pe lângă fiecare legaţie’’, a găsit drept adept doar pe delegatul Italiei, Comendatore Calabrez. Printre alte teme aduse în discuţie s-au numărat: crearea unui cod telegrafic internaţional pentru poliţie, combaterea traficului de femei, a falsului de bancnote, a furturilor din hoteluri.

Tot în seria contactelor internaţionale, în 1926 se desfăşoară la Berlin Congresul Internaţional al Poliţiştilor, la care România a fost reprezentată de Traian Puticiu, prefectul Poliţiei Satu Mare. Au participat poliţişti din Egipt, SUA, Argentina, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, China, Danemarca, Anglia, Estonia, Finlanda, Grecia, Olanda, Irlanda, Austria, Suedia, Spania, Cehoslovacia, Turcia, Ungaria şi fireşte, ţara gazdă, Germania.

Dr.Eugen Bianu avea să conferenţieze şi la Congresul Asociaţiei ,,Poliţiei Internaţionale’’ ţinut la Montreal, Canada, în zilele de 25-27 octombrie 1937.

În perioada 7-12 iunie 1938, cu participarea preşedintelui Otto Steinhäusl, la Bucureşti s-a desfăşurat Sesiunea a XIV-a a C.I.P.C. Din partea română au participat: ministrul de Interne Armand Călinescu şi subsecretarul de stat, generalul Gabriel Marinescu. Lucrările – la care au participat delegaţi din 23 de ţări - s-au ţinut în sala de festivităţi a Palatului Prefecturii Poliţiei Capitalei.

Comisia Internaţională de Poliţie Criminală şi-a ţinut al IX-lea congres la Viena, în clădirea cu sediul în Maria Theresien Strasse 19 No.7/1939 G. În mesajul trimis la 16 martie 1939, preşedintele poliţiei austriece şi preşedinte al C.I.P.C., Otto Steinhäusl, scria poliţiştilor români: ,,Confirmând primirea primului număr al revistei Poliţia Românească, vă mulţumesc pentru atenţiunea deosebit de amabilă de a-mi fi expediat această publicaţiune. Consider revista Poliţia Românească ca o creaţiune importantă, a cărei apariţie se datorăşte multiplelor dumneavoastră cunoştinţe de specialitate, neobositului spirit de grijă pentru toate şi idealismului profesional. […] Cu cele mai distinse salutări şi deosebită stimă, rămân al dumneavoastră, ss.Steinhäusl’’). Cu referire la revista ,,Poliţia Română’’, Dr.Oskar Dressler, secretar general al C.I.P.C., scria: ,,Cu apariţia ei, faceţi un serviciu remarcabil poliţiei frumoasei dumneavoastră ţări şi în acelaşi timp poliţiilor tuturor ţărilor civilizate’’.

După decesul preşedintelui C.I.P.C. Otto Steinhäusl (1940), preşedinte a fost ales D.Heydrich, iar centrul de greutate al organizaţiei se mută în Germania. Prin urmare, din 1942, când sediul se mută de la Viena la Berlin, în condiţiile deosebit de vitrege ale războiului, România nu mai participă la lucrările C.I.P.C., iar în 1950, se retrage oficial din INTERPOL (denumirea datează din 1956). Fireasca reintrare în organizaţie o înregistrăm la 10 ianuarie 1973, în condiţiile ,,dezgheţului’’ de la Bucureşti.

Sediul INTERPOL este la Lyon, Franţa, iar a XIII-a Conferinţă Regională Europeană s-a desfăşurat la Sinaia, în mai 1994, cu participarea a 134 de poliţişti din 43 de ţări, onorându-ne cu prezenţa inclusiv secretarul general Raymond Kendall şi vicepreşedintele Eriksson Bjorn (Suedia).

QUELQUES PARTICIPATIONS INTERNAŢIONALES

Les débuts de l’INTERPOL peuvent être considérés jusqu’à la première guerre mondiale, en 1914, quand, pendant la période du 14 au 17 avril, dans le principat de Monaco, a eu lieu une Conférence internationale des policiers et des magistrats de 15 pays, parmi lesquels la Roumanie, par son représentant, Romulus Voinescu. L’invitation était de la part du prince Albert I de Monaco. Deux ans plus tard, un congrès similaire est tenu à Bucarest.

Après un chemin ardu, marqué aussi de la première conflagration mondiale, pendant les premiers jours de septembre 1923, avait lieu à Vienne un Congrès International de Police, qui, par les participants, se proposait la lutte contre la criminalité internationale, l’organisation de bureaux de sécurité ,,avec l’attribution de répondre aux besoins de poursuite de l’Etat à l’Etat”, l’organisation de la police internationale etc. Mais la proposition de base – c’est-à-dire celle de la création d’une Commission Internationale de Police Criminelle (C.I.P.C.) – est venue de la part du chef de la police de l’Autriche, Johannes Schöber.

Parmi les représentants des 27 Etats présents au congrès, était aussi dr. Eugen Bianu de la Direction Générale de la Police. Grâce au prestige professionnel dont il jouissait, le policier roumain, directeur général de la Police de Sécurité, a été choisi pour deux mandats dans la fonction de vice-président de la Commission. Par conséquent, l’an 1923 est considéré l’an de la fondation de l’INTERPOL (Commission Internationale de Police Criminelle), la Roumanie étant membre fondateur. Dans ce contexte, on ne doit pas oublier, pendant la période entre les deux guerres mondiales, la Police Roumaine envoyait des officiers à la spécialisation, en Occident, que la Police Roumaine recevait la revue ,,Police Criminelle Internationale’’ et d’autres publications de spécialité.

Un large écho a trouve la proposition du délégué autrichien Schultz, de créer un bureau international de police, ,,qui reste à la disposition de tous les polices, avec des relations et informations de spécialité, tandis que la proposition de Mihail Bankous (Iugoslavie), de créer ,,un corps spécial d’attachés de police auprès de chaque légation’’, a trouvé comme adepte seulement le délégué de l’Italie, Comendatore Calabrez. Parmi d’autres thèmes discutés on mentionne: la création d’un code télégraphique international pour la police, la lutte contre le trafic de femmes, du faux de billets de banque, des vols des hôtels.

Toujours dans la série des contacts internationaux, en 1926 se déroule à Berlin le Congrès International des Policiers, auquel la Roumanie a été représenté par Traian Puticiu, le préfet de la Police de Satu Mare. Ont participé des policiers de l’Egypte, SUA, Argentine, Bolivie, Brésil, Bulgarie, Chine, Danemark, Angleterre, Estonie, Finlande, Grèce, Pays Bas, Irlande, Autriche, Suède, Espagne, Tchécoslovaquie, Turquie, Hongrie et bien sûr , le pays hôte, Allemagne.

Dr.Eugen Bianu donnerait une conférence également au Congrès de l’Association de la ,,Police Internationale’’ tenu à Montreal, Canada, pendant la période du 25 au 27 octobre 1937.

Pendant la période du 7 au 12 juin 1938, avec la participation du président Otto Steinhäusl, à Bucarest a été déroulée la Session XIV de C.I.P.C. De la part roumaine ont participé: le ministre de l’Intérieur Armand Călinescu et le sous-secrétaire d’Etat, le général Gabriel Marinescu. Les travaux – auxquels ont participé des délégués de 23 pays - ont étés tenus dans la salle de festivités du Palais de la Préfecture de la Police de la Capitale.

La Commission Internationale de Police Criminelle a tenu son IX congrès à Vienne, dans le bâtiment ayant le siège à Maria Theresien Strasse 19 No.7/1939 G. Dans le message envoyé le 16 mars 1939, le président de la police autrichienne et président de C.I.P.C., Otto Steinhäusl, écrivait aux policiers roumains: ,,Confirmant la réception du premier numéro de la revue “Poliţia Românească”, je vous remercie pour l’attention particulièrement aimable de m’avoir expédié cette publication. Je considère la revue ,,Poliţia Românească’’ comme un création importante, dont l’apparition est due à vos multiples connaissances de spécialité, l’esprit de soin pour tout et l’idéalisme professionnel. […] Veuillez agréer, Messierus, l’expression de mes sentiments distingués, ss.Steinhäusl’’). Concernant la revue ,,Poliţia Română’’, Dr.Oskar Dressler, secrétaire général de C.I.P.C., écrivait: ,,Par son apparition, vous faites un service remarquable à la police de votre merveilleux pays et en même temps aux polices de tous les pays civilisés’.

Après la mort du Président de C.I.P.C. Otto Steinhäusl (1940), D.Heydrich a été élu président, et le centre de poids de l’organisation est transféré en Allemagne. Par conséquent, dès l’année 1942, quand le siège est transféré de Vienne à Berlin, dans les conditions particulièrement hostiles de la guerre, la Roumanie ne participe plus aux travaux C.I.P.C., et en 1950, elle se retire officiellement de l’INTERPOL (la dénomination date depuis l’année 1956). La nouvelle entrée dans l’organisation a eu lieu le 10 janvier 1973, dans les conditions du ,,dégel” de Bucarest.

Le siège de l’INTERPOL est à Lyon, France, et la XIIIe Conférence Régionale Européenne a été déroulée à Sinaia, en mai 1994, avec la participation de 134 policiers de 43 pays, en nous honorant avec la présence le secrétaire général Raymond Kendall et le vice-président Eriksson Bjorn (Suède).

SOME INTERNATIONAL PARTICIPATIONS

The beginnings of INTERPOL may be considered until the First World War, in 1914, when in Monaco on April 14-17 an International Conference of the policemen and of magistrates from 15 countries(among which Romania, by its representative, Romulus Voinescu)takes place. His invitation came from Prince Albert I of Monaco. Two years later a similar congress was held in Bucharest.

After a hard way, marked by the first world conflagration,in the first days of September 1923 it took place at Vienna the International Police Congress that wanted to combat international criminality, the organization of security offices “with the attribution of responding to the need to pursue the needs from state to state”, the organization of the international police. But the proposal – the creation of an International Commission of Criminal Police (CIPC) – came from the chief of the police of Austria, Johannes Schober.

Among the representatives of the 27 states at the congress was I.Bianu from the General Direction of the Police. Because of the professional prestige he had as Romanian policeman, general director of the Security Police, he was chosen for two mandates in the position of vice – president of the Commission. So, 1923 is considered the year of INTERPOL (the International Commission of Criminal Police), Romania being a founding member. In this context, we must not forget that in the inter-war period the Romanian Police was sending officers for specialization in Occident, that the Romanian Police received the magazine “Police Criminelle International” and other publications.

A fine echo had the proposal of the Austriac delagate man, Schultz, namely the creation of an international police bureau, “that should be available to all the policemen” and prepared with all sort of specialized information, while the proposal of Mihail Bankous from Yugoslavia of creating “a special corpus of police attaché” had only one adept, the representative of Italy, Comendatore Calabrez. Among other themes brought into discussion we can mention: the creation of an international telegraphic code for the Police, the destruction of women’s traffic, of faking money, of stealing from hotels.

Also in the series of international contract, in 1926, at Berlin, it is developed The International Congress of Policemen to which Romania was represented by Traian Puticiu, the prefect of the police Satu Mare. There participated policemen from Egypt, USA, Argentina, Bolivia, Brazil, Bulgaria, China, Denmark, England, Estonia, Finland, Greece, Holland, Ireland, Austria, Sweden, Spain, Cezhslovachia, Turkey, Hungary and of course, Germany.

Doctor Eugen Bianu was going to lecture at the Congress of the Association of “International Police” held at Montreal, Canada, in the period October 25-27 1937.

In the period June 7-12 1938, with the participation of the president Otto Steinhausl, the Session XIV of CIPC developed at Bucharest. The Minister of Home Affairs Armand Calinescu and the sub – secretary of state, the general Gabriel Marinescu represented Romania. The works to which representatives of 23 countries participated – were held in the festivity hall of the Palace of the Prefect’s Office of the Capital Police.

The International Commission of Criminal Police held its IX congress at Vienna in the building with the headquarters in Maria Theresien Strasse 19 No 7/1939 G. In the message sent on March 16^th 1939, the president of the Austrian police and the president of CIPC Otto Steinhausl wrote to the Romanian policemen: <<Confirming our receiving of the first number of the Romanian Police magazine, I thank you for the special attention of issuing me this publication. I consider the magazine ,,Politia Romaneasca’’ an important creation, whose apparition is because of your multiple developed knowledge of specialty. Best regards, yours truly, SS Steinhausl>>. Regarding the magazine “Politia Romana”, Doctor Oskar Dressler, general secretary of CIPC wrote “with its publication you make a great service to the police in your country and at the same time to all the police stations in all the civilized countries.

After the death of the president of CIPC Otto Steinhausl (1940), D. Heydrich was chosen as president and the gravity centre of the organization moves to Germany. So, beginning with 1942, when the headquarters moves from Vienna to Berlin, taking the conditions of the war into consideration as well, Romania no longer participates to the works of CIPC and in 1950 officially withdraws from INTERPOL. The re-entrance in the organization is registered on January 10^th 1973 in the conditions of the “thaw” from Bucharest.

The headquarters of INTERPOL is at Lyon, France, and the XIII European Regional Conference took place at Sinaia, in May 1994 with the participation of 134 policemen from 43 countries, honouring us with his presence was general secretary Raymond Kendall and vice – president Eriksson Bjorn (Sweden).

III. MILIŢIA

În România primele unităţi de miliţie au fost înfiinţate începând din 1830. În accepţiunea de atunci, miliţia era o armată nepermanentă şi reglementări ulterioare (în 1877 şi 1884) stabilesc statutul miliţiei.

După 23 august 1944, dar în special din 1946, când regimul comunist se consolidează, se trece la epurarea aparatului poliţienesc. În funcţii de conducere sunt numiţi foşti spioni sovietici şi toată organizarea este tipic NKVD-istă, unul din consilierii sovietici pentru Miliţie fiind Ivan Sergheevici Matuşenko. Vreme de patru decenii - din ianuarie 1949 şi până în decembrie 1989 – în România avem Miliţia, denumită la început Miliţia Populară, denumire mai veche, venită pe filieră rusească. Pentru început denumirea instituţiei este Direcţia Generală a Miliţiei, din care o unitate importantă era Direcţia Politică, apoi, din 1968, avem Inspectoratul General al Miliţiei.

Deocamdată, o istorie documentată a acestei perioade nu se poate scrie, întrucât arhivele Miliţiei nu sunt deschise.

Ziua Miliţiei se sărbătorea la 23 ianuarie, după ziua în care s-a dat decretul de înfiinţare.

Miliţia era ,,trup din trupul poporului, organ înarmat al dictaturii proletariatului, făurită din iniţiativa şi sub îndrumarea partidului în primii ani ai luptei măreţe pentru construirea socialismului’’. Ea primise ,,nobila sarcină de a apăra cu fermitate cuceririle revoluţionare ale poporului muncitor, proprietatea obştească şi personală a cetăţenilor, liniştea şi ordinea publică’’. (General-maior Stelian Staicu, adjunct al ministrului Afacerilor Interne, 1961).

Legea nr.21 din 18 noiembrie 1969, privind organizarea şi funcţionarea miliţiei, consacra la art.1: ,,În înfăptuirea politicii partidului şi statului, miliţia are sarcina de a contribui la apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, a muncii sale paşnice de construcţie socialistă, a avutului obştesc şi celui personal, a vieţii, libertăţii şi demnităţii persoanelor, a ordinii de drept statornicite în România. Ea contribuie la educarea persoanelor în spiritul respectării legilor, precum şi a regulilor de convieţuire socială’’.

Fără a nega rolul îndeobşte social, tipic unei organizaţii poliţieneşti şi profesionalismul unor cadre, miliţia a fost percepută şi a rămas în conştiinţa oamenilor drept un sistem care, alături de Securitate, a contribuit la menţinerea regimului comunist şi s-a înfruptat din avantajele acestuia.

În timpul tragicelor evenimente din decembrie 1989, numeroase sedii ale miliţiei au fost atacate, incendiate, deteriorate, înregistrându-se totodată ultragierea şi chiar uciderea unor cadre. Prin Comunicatul nr.1 din 22 decembrie 1989 al Frontului Salvării Naţionale, Miliţia era chemată ca, împreună cu comitetele cetăţeneşti, să asigure ordinea publică, iar prin art.2 al Decretului-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, ,,denumirea de Miliţie se schimbă în Poliţie’’.

Prin urmare, înfiinţată prin Decretul nr.25/23 ianuarie 1949, miliţia îşi are sfârşitul în decembrie 1989, însă rămăşiţele ei se menţin încă mulţi ani, nu atât în ceea ce priveşte structura, cât mai ales mentalitatea, contribuind la stagnarea reformei în Poliţia Română.

MILICE

En Roumanie les premières unités de milice ont été fondées à compter de l’année 1830. Dans l’acception de ce temps-là, la milice était une armée non permanente et les réglementations ultérieures (en 1877 et 1884) établissement le statut de la milice.

Après le 23 août 1944, mais spécialement dès l’année 1946, quand le régime communiste est consolidé, on passe à l’épuration de l’appareil policier. En fonction de direction sont nommés les anciens espions soviétiques et toute l’organisation est typiquement NKVD-iste, l’un des conseillers soviétiques pour la Milice étant Ivan Sergheevici Matusenko. Pour une période de quatre décennies – dès le mois du janvier 1949 et jusqu’en décembre 1989 – en Roumanie on a la Milice, dénommé au début la Milice Populaire, dénomination plus ancienne, venue sur filière russe. Pour le début la dénomination de l’institut était la Direction Générale de la Milice, dont une unité importante était la Direction Politique, ensuite , à compter de l’année 1968, on a l’Inspection Générale de la Milice.

Pour le moment, une histoire documentée de cette période ne peut pas être écrite, parce que les Archives de la Milices ne sont pas ouvertes.

Le Jour de la Milice était célébré le 23 janvier, après le jour quand on a donné le décret de fondation.

La milice était ,,corps du corps du peuple, organe armé de la dictature du prolétariat, fondé de l’initiative et sous la direction du parti durant les premiers ans de la grande lutte pour la construction du communisme”. Elle avait reçu ,,la charge noble de défendre avec fermeté les victoires révolutionnaires du peuple travailleur, la propriété commune et personnelle des citoyens, la tranquillité et l’ordre public’’. (Général-majeur Stelian Staicu, adjoint du ministre des Affaires Intérieures, 1961).

La loi no. 21 du 18 novembre 1969, concernant l’organisation et le fonctionnement de la milice, consacrait à l’art.1: ,,Dans la réalisation de la politique du parti et de l’Etat, la milice a la charge de contribuer à la défense des conquêtes révolutionnaires du peuple, de son travail tranquille de construction socialiste, de la fortune commune et de celle personnelle, de la vie, de la liberté et de la dignité des personnes, de l’ordre de droit établies en Roumanie. Elle contribue à l’éducation des personnes dans l’esprit du respect des lois, ainsi que des règles de cohabitation sociale’’.

Sans nier le rôle social, typique à une organisation policière et le professionnalisme des cadres, la milice a été perçue et elle est restée dans la conscience des hommes comme un système qui, à côté de la Sécurité, a contribué au maintien du régime communiste et elle a profité de ses avantages.

Durant les événements tragiques de décembre 1989, des nombreux sièges de la milice ont été attaqués, incendiés, détériorés, étant enregistré en même temps l’outrage et même l’assassinat des cadres. Par le Communiqué no. 1 du 22 décembre 1989 du Front du Salut National, la Milice était appelée pour que, ensemble les comités urbains, assurent l’ordre public, et par l’art. 2 du Décret-Loi no. 2 du 27 décembre 1989, ,,la dénomination de Milice est changée en Police’’.

Par conséquent, fondée par le Décret no. 25/23 janvier 1949, la milice finit en décembre 1989, mais ses restes sont maintenus pour plusieurs années, mais pas en ce qui concerne la structure, mais surtout la mentalité, contribuant à la stagnation de la réforme dans la Police Roumaine.

MILITIA

In Romania the first militia units were founded beginning with 1830. Militia was a non – permanent army and ulterior regulations (in 1877 and 1884) establish the statute of the militia. After August 23^rd 1944, but especially in 1946, when the communist regime consolidates, it begins the expurgation of the police apparatus. In leading positions are named former soviet spies and all the organization is typically NKVD, one of the counsellors for the Militia being Ivan Sergheevici Matusenko. For four decades – January 1949 until December 1989 –we have Militia in Romania (it was first called popular militia, an old name, came by Russian intermedium.

For now, a documented history of this period can not be written, because the archives of the Militia are not open.

The Day of the Militia was celebrated on January 23^rd after the day when the founding decree was given.

Militia was “body from the body of the nation, armed organism of the proletariat’s doctrine, made of the initiative and under the guidance of the party in the first years of the great fight for the constitution of socialism”. It received “the noble charge to defend the revolutionary conquests of the working people, the property of the army and the citizens’ property, the peace and public order” (General – major Stelian Staicu, deputy of the minister of Home Affairs, 1961).

The law no 21 of November 18^th 1969 regarding the organization and functioning of the militia, established on art 1 “in the realization of the policy of the party and state, militia has to contribute to the defence of the national conquests of the people, of its peaceful work of socialist construction, of the wealth of the army and of the personal one, freedom and dignity of people, of order by law in Romania. It contributes to the education of the people in the spirit of respecting the laws, as well as the rules of living together”.

During the tragic events in December 1989 many headquarters of the militia were attacked, burnt, deteriorated, the murder of some officers being registered. By the Communicate no. 1 on December 22^nd 1989 of the National Saving Front, the militia was called so that together with the citizenship committees to assure the public order and by article 2 from the Law – decree no. 2 on December 27^th 1989 “the denomination of the Militia is changed to Police”.

So, founded on the basis of the Decree no. 25/January 23^rd 1949, the militia has its ending in December 1989, but its remains are preserved many years, not regarding to the structure, but the mentality, contributing to the stagnation of the reformation in the Romanian Police.

IV. POLIŢIA ROMÂNĂ ÎN ANUL INTEGRĂRII

4.1 DATE GENERALE

POLIŢIA ROMÂNĂ face parte din MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR, care are ca moto ,,ADMINISTRAŢIE PENTRU TOŢI – SIGURANŢĂ PENTRU FIECARE’’. Site www.mai.gov.ro.

Sediul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE este în Bucureşti, str. Mihai Vodă nr.6, Sector 5, cod 050043, www.politiaromana.ro.

STATUTUL POLIŢISTULUI a fost adoptat prin Legea nr.360/ 6 iunie 2002.

Potrivit art.1, ,,Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului’’.

GRADELE PROFESIONALE ÎN POLIŢIA ROMÂNĂ sunt: agent, agent principal, agent-şef adjunct, agent-şef, agent-şef principal (din Corpul agenţilor); subinspector, inspector, inspector principal, subcomisar, comisar, comisar-şef (Corpul ofiţerilor); chestor, chestor principal, chestor-şef, chestor general (Corpul chestorilor).

JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ AL POLIŢISTULUI

,,Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu răspundere şi bună credinţă îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!’’

POLICE ROUMAINE DANS L’ANNÉE DE L’ INTEGRATION

DONÉES GÉNERALÉS

LA POLICE ROUMAINE fait partie du MINISTÈRE DE L’ADMINISTRATION ET DE L’INTERIEUR, qui a pour moto : ,,ADMINISTRATION POUR TOUS – SECURITE POUR CHACUN’’.

Site www.mai.gov.ro.

Le siège de l’INSPECTION GENERALE DE LA POLICE ROUMAINE est à Bucarest, rue Mihai Vodă no.6, Secteur 5, code 050043, www.politiaromana.ro.

LE STATUT DU POLICIER a été adopté par la Loi no. 360/ 6 juin 2002. En vertu de l’art.1, ,,Le policier est fonctionnaire public civil, avec statut spécial, armé, qui porte, régulièrement, l’uniforme et exerce les attributions établies pour la Police Roumaine par la Loi, en tant qu’institution spécialisée de l’Etat’’.

LES DEGRÉS PROFESSIONNELS dans la Police Roumaine sont: agent, agent principal, agent chef adjoint, agent chef, agent-chef principal (du Corps des agents); sous-inspecteur, inspecteur, inspecteur principal, sous-commissare, commissaire, commissaire-en-chef (Corps des officiers); questeur, questeur principal, questeur - chef, questeur général (Corps des questeurs).

LE SERMENT DE FOI DU POLICIER

,,Je jure de respecter la Constitution, les droits et les libertés fondamentales de l’homme, d’appliquer correctement et impartialement les lois du pays, d’accomplir avec responsabilité et bonne foi les tâches qui me reviennent conformément à la fonction et de garder le secret professionnel. Que Dieu m’aide !’’

THE ROMANIAN POLICE IN THE INTEGRATION YEAR

GENERAL INFORMATION

THE ROMANIAN POLICE belongs to the MINISTRY OF ADMINISTRATION AND HOME AFFAIRS, which has as motto: “ADMINISTRATION FOR EVERYBODY – SECURITY FOR EACH OF YOU”.

Site www.mai.gov.ro.

The head quarters of the GENERAL INSPECTORATE OF THE ROMANIAN POLICE is in Bucharest, on Mihai Voda street, no 6, Sector 5, Code 050043, www.politiaromana.ro.

THE STATUTE OF THE POLICEMAN was adopted by Law no 360/June 6^th 2002, According to article 1, “The policeman is a civil public officer, with special statute, armed, who regularly wears uniform and exercises the attributions established for the Romanian Police by law, as specialized institution of the state”.

THE PROFESSIONAL RANK in the Romanian Police are: agent, main agent, deputy chief – agent, chief – agent, main chief – agent (the Body of Agents); sub - inspector, inspector, main inspector, sub – commissar, commissar, chief –commissar (the Body of Officers); quaestor, main quaestor, chief – quaestor, general quaestor (the Body of Quaestors).

POLICEMAN’S OATH OF ALLEGIANCE

“I swear to respect the Constitution, the human fundamental rights and liberties, to correctly and objectively apply the laws of the country , to carry out with responsibility and in good faith my duties according to my profession and to keep the professional secret. So help me God!”

,,Poliţiştii dumneavoastră sunt foarte buni profesionişti şi ocupă poziţii importante în cadrul misiunii’’.

(Kai Vittrup, şeful UNMIK Police, despre poliţiştii români din Kosovo, 2005)

4.2 STRUCTURA

INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE

- 2007 -

Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate;

Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice;

Direcţia Cercetări Penale;

Direcţia Inspecţie Internă;

Direcţia de Afaceri Europene Programe şi Cooperare Internaţională;

Direcţia de Investigare a Fraudelor;

Direcţia de Investigaţii Criminale;

Direcţia de Logistică;

Direcţia Cazier Judiciar Statistică şi Evidenţă Operativă;

Serviciul Financiar Contabilitate;

Institutul de Criminalistică;

Direcţia Management Organizatoric şi Comunicare Publică

Direcţia Poliţiei Transporturi;

Direcţia Management Resurse Umane;

Direcţia Poliţiei Rutiere;

Direcţia Poliţiei de Ordine Publică;

Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii;

Oficiul Juridic;

Serviciul Independent Administrativ;

Serviciul Independent pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale;

Unitatea Centrală de Analiză a Informaţiilor;

Centrul de Comunicaţii şi Informatică;

Inspectorate judeţene, poliţii municipale şi orăşeneşti, precum şi posturi de poliţie, toate corespunzătoare organizării administrativ-teritoriale.

,,Poliţiştii români sunt excelenţi profesionişti… Sunt exemplari. Înţeleg cultura localnicilor, le pricep limba şi lucrează din greu. Sunt mândru de ei’’.

(Paul Hutchings, adjunt pentru operaţii, Forţa de Poliţie Civilă ONU, Kosovo, 2005)

În acest moment, POLIŢIA ROMÂNĂ se poate mândri cu o pleiadă de specialişti şi cu experţi în domenii dintre cele mai diverse: criminalistică, ştiinţe juridice, sociologie, criminologie, management, statistică, informatică, relaţii publice, management resurse umane etc.

De-a lungul procesului de reformă, Poliţia Română a dovedit că are în rândurile sale coordonatori de proiecte de implementare a unor programe, autori de brevete de invenţie şi inovaţie, cadre universitare titulare ori asociate, autori de tratate, lucrări, diplomaţi şi decoraţi, membrii fondatori de asociaţii, manageri de proiecte, investigatori, specialişti în informaţii, combaterea criminalităţii organizate şi antidrog, ataşaţi pentru afaceri interne la ambasadele României din străinătate, absolvenţi ai cursurilor de perfecţionare, de studii de apărare şi securitate, cursanţi la FBI, Scotland Yard şi la poliţii din Franţa, Germania, Italia, Spania, SUA, cursanţi la ONU, OSCE, EUROPOL, INTERPOL, participanţi la misiuni de menţinere a păcii.

Foarte important în contextul noului management, de apropiere a instituţiei de cetăţean, este poliţistul de proximitate, cel care-şi aduce aportul la consilierea şi informarea cetăţenilor, având totodată şi abilităţi generale poliţieneşti.

În fiecare an Poliţia Română îşi desemnează un ,,Poliţist al anului’’, pe diferite secţiuni, la care cetăţenii au posibilitatea de face propuneri prin intermediul paginilor de Internet, criteriile de selectare fiind: evaluarea activităţii cu calificativul foarte bun, obţinerea de performanţe profesionale, ţinuta morală ireproşabilă, acte excepţionale de eroism. ,,Poliţia Română, la ora actuală, este recunoscută de către toate poliţiile din Europa, ca un partener de încredere, un partener redutabil în lupta împotriva criminalităţii în general’’, releva în cadrul unei emisiuni televizate din 2006, comisar-şef Ioan-Gabriel Sotirescu, directorul Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate.

« Vos policiers sont très bons professionnels et ils occupent des positons importante dans le cadre de la mission ».

(Kai Vittrup, chef UNMIK Police, des policiers roumains en Kosovo, 2005)

4.2 LA STRUCTURE DE L’INSPECTION GÉNÉRALE DE LA POLICE ROUMAINE

-2007-

Direction Générale de Combat du Crime Organisé ;

Direction des Armes, Explosifs et Substances toxiques ;

Direction des Investigations Pénales ;

Direction de l’Inspection Interne ;

Direction de l’Affaires Européennes Programmes et Coopération Internationale ;

Direction de l’Investigation des Fraudes ;

Direction des Investigations Criminelles ;

Direction de la Logistique ;

Direction du Casier Judiciaire Statistique et Évidence Opérationnelle ;

Service Financier et Comptabilité ;

Institut de la Police Scientifique ;

Direction du Management Organisationnel et Communication Publique ;

Direction de la Police – Transports ;

Direction du Management des Ressources Humaines ;

Direction de la Police Routière ;

Direction de la Police d’Ordre Public ;

L’institut pour le Contrôle et la Prévention de la Criminalité

Office juridique ;

Service Indépendant Administratif ;

Service Indépendant pour les Intervention et Actions Spéciales ;

Unité Centrale d’Analyse des Informations ;

Centre de Communications et Informatique ;

Inspections départementales, polices municipales et urbaines, aussi que postes de police correspondantes à l’organisation administrative et territoriale.

,,Les policiers roumains sont des professionnels. Ils sont exemplaires. Ils comprennent la culture des habitants, ils savent la langue et ils travaillent péniblement. J’ en suis très fier’’.

(Paul Hutchings, adjoint des opérations, Force de Police Civile ONU, Kosovo, 2005)

Aujourd’hui, LA POLICE ROUMAINE peut être fière d’une pléiade des spécialistes et des experts dans les plus divers domaines : police scientifique, sciences juridiques, sociologie, criminologie, management, statistique, informatique, relations publiques, management des ressources humaines, etc.

À travers du procès des réformes, la Police Roumaine a fait preuve qu’elle comprennent des coordonnateurs de projets d’implémentation des programmes, des auteurs de brevets d’invention et d’innovation, des cadres universitaires titulaires ou associés, des auteurs de traités, travaux, des diplômés et des décorés, des membres fondateurs des associations, des managers de projets, des investigateurs, des spécialistes des renseignements, de la lutte contre le crime organisé et anti-drogue, des attachés pour les affaires internes aux ambassades de la Roumanie à l’étranger, des diplômés à la suite des cours de perfectionnement, des études de défense et de sécurité, des étudiants à FBI, Scotland Yard et aux Polices de France, Allemagne, Italie, Espagne, États Unis, étudiants à ONU, OSCE, EUROPOL, INTERPOL, participants aux missions de maintenir la paix.

Un élément très important dans le contexte du nouveau management, de l’approche entre l’institution et le citoyen, est le policier de proximité, celui qui apporte sa contribution au conseil et au renseignement des citoyens, ayant en même temps des compétences générales de policier.

Chaque année, la Police Roumaine désigne le « Policier de l’année », pour différentes sections, où les citoyens peuvent faire des propositions par l’intermédiaire des pages d’Internet, les critères de sélection étant : l’évaluation de l’activité avec le qualificatif très bien, l’obtention des performances professionnelles, une tenue morale irréprochable, des actes exceptionnels d’héroïsme. « Aujourd’hui, la Police Roumaine, est reconnue par toutes les polices de l’Europe, en tant que partenaire de confiance, un partenaire redoutable dans la lutte contre la criminalité en général », dit-il dans le cadre d’une émission télévisée en 2006, le commissaire en chef Ioan-Gabriel Sotirescu, le directeur de la Direction Générale de Lutte contre le Crime Organisé.

“Your policemen are very good professionals and hold important positions within the mission”.

(Kai Vittrup, head of UNMIK Police, about the Romanian policemen in Kosovo, 2005)

4.2 THE STRUCTURE

OF THE GENERAL INSPECTORATE OF THE ROMANIAN POLICE

- 2007 –

The General Department for the Combat of Organized Crime

The Department of Weapons, Explosives and Toxic Substances

Criminal Research Department

The Department of Internal inspection

The Department of European Affairs, Programs and International Cooperation

The Department of Fraud Investigation

The Department of Criminal Investigation

Logistics Department

The Department of Judicial Criminal Record, Statistics and Operative Registration

Financial-Accounting Service

Criminology Institute

The Department of Organizational Management and Public Communication

The Police Transportation Department

Human Resources Management Department

Road Police Department

Public Order Police Department

The Institute for the Investigation and Prevention of the Criminality

Judicial Office

Administrative Independent Service

Independent Service for Interventions and Special Actions;

The Main Unit for Information Analysis

The Centre of Communication and Computer Science

County inspectorates, municipality and town police stations, as well as police offices, all of them corresponding to the administrative-territorial organization.

“The Romanian policemen are excellent professionals …They are an example. they understand the culture of the native inhabitants, their language and are hard-working. I am proud of them.”

(Paul Hutchings, deputy for operations, UN Civil Police Force, Kosovo, 2005)

Right now the ROMANIAN POLICE can take pride for a series of specialists and experts in the most diverse domains: criminalities, juridical science, sociology, criminology, management, statistics, informatics, Public Relations, Human Resources Management, etc…

Over the reform process, the Romanian Police proved that it has among its project coordinators ready to implement some programs, authors of some inventions and innovations, Professors with University titles, authors of treaties and papers, diplomats and decorated people, founder members of associations, project managers, investigators, specialists in informatics, in fighting against organized crime and drugs, attachés for internal affairs to the Romanian Embassies from abroad, graduated from training courses, students for defense and security, students at FBI, Scotland Yard and police headquarters from France, Germany, Italy, Spain and USA, students at ONU, OSCE, EUROPOL and INTERPOL, participants at missions for maintenance of the peace.

Very important in the context of the new management, to make the institution closer to the citizen, is the proximity policeman, the one who makes effort in counseling and informing the citizen, also having the general ability of a policeman.

In every year the Romanian Police designates the “Policeman of the Year”, on different sections, at which event citizens have the possibility to make proposals through the internet page, the selection criteria being: evaluation of the activity with Very Good qualification, obtaining professional performances, and moral demeanor, exceptional heroic acts. “The Romanian Police, right now, is known by all other police sections from Europe, as a trustworthy partner, it is a strong partner in the fight against crime in general”, revealed in TV talk show from 2006, chief-commissioner Ioan-Gabriel Sotirescu, the Director of the General Direction for Fight against Organized Crime.

4.3 SCURT ISTORIC AL SEDIULUI POLIŢIEI ROMÂNE

Construirea clădirii ,,Vămii Poştei’’ se începe în 1912, pe un teren unde, până în 1880, se afla albia Dâmboviţei. Proiectul a aparţinut arhitectului Statie Ciortan, profesor universitar la Şcoala Superioară de Arhitectură, preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români, o mare personalitate a arhitecturii româneşti. Tot el este autorul proiectului Palatului Monitorului Oficial şi Imprimeriilor Statului, actuala clădire a Arhivelor Naţionale, ridicată în 1885-1887 şi refăcută în 1931-1932.

De mare amploare, construirea edificiului a ridicat de la început numeroase probleme inginereşti. Datorită terenului îmbibat cu apă, a fost necesar nu mai puţin de un an pentru pregătirea şi consolidarea terenului cu piloni. Abia în noiembrie 1913, pe vremea ministrului de finanţe Alexandru Marghiloman, se pune piatra fundamentală. Construirea clădirii s-a făcut de către firma ,,Grand & Rolin’’, reprezentată de ing.Aurel Ioanovici, completarea zidăriilor de antreprenorul italian Fabro Geniale, acoperişul de Dimitriu şi Măcărescu, fierăria de ing.Costis (Casa Haug), tâmplăria de I.Schmidinger, iar mobilierul de Atelierul Miertoiu şi Goga din Craiova.

Întrerupte în 1914 datorită războiului, lucrările vor fi reluate în 1921 şi finalizate în 1926, când are loc şi ceremonia de inaugurare, ministru fiind poetul Octavian Goga.

Fost sediu al Ministerului Administraţiei şi Internelor, din 2006 clădirea de patrimoniu constituie reşedinţă a Poliţiei Naţionale. O judicioasă renovare va reda clădirii parfumul epocii de odinioară.

4.3 COURTE HISTOIRE DU SIÈGE DE LA POLICE ROUMAINE

La construction de l’immeuble ,,Vama Poştei’’ (La Douane de la Poste) commence en 1912, sur un terrain où, jusqu’en 1880, se trouvait le lit de la rivière Dâmboviţa. Le projet a appartenu à l’architecte Statie Ciortan, professeur universitaire à l’École Supérieure d’Architecture, président de la Société des Architectes Roumains, une grande personnalité de l’architecture roumaine. Il est aussi l’auteur du projet du Palais du Journal Officiel et des Imprimeries de l’État, l’immeuble actuel des Archives Nationales, bâti en 1885-1887 et refait en 1931-1932.

D’